Zsofia Szegedy

Diagnosticată cu leucemie granulocitara cronică în 2000

In 2000 diagnosticata cu LGC (granulocitara cronica), transplant in 2005 cu donator strain, recadere in 2006 si vindecare prin metoda alternativa tot in 2006.

Am fost diagnosticata cu leucemie la varsta de 20 de ani.

A urmat pentru mine o perioada de 5 ani de asteptare, plina de nesiguranta. Consideram ca este bine sa imi traiesc viata la fel ca si inainte, adica ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic – doar asa am reusit sa nu innebunesc. Nu stiu daca asta era bine sau nu, dar mi s-a parut ce mai buna optiune pe moment. In afara de faptul ca mergeam regulat la control, si luam diferite medicamente, traiam o viata normala, ma prefaceam ca n-am nimic.

Dupa acesti 5 ani de asteptare am primit vestea ca mi-au gasit un donator intr-o banca internationala si voi fi programata pentru transplant. Stiam ca nu va fi usor, dar nici asa greu si lung nu ma asteptam sa fie. A urmat o perioada de pregatire dupa care mi s-a efectuat transplantul. Dupa luni intregi petrecute la spital, diferite boli si efecte secundare, am fost externata, si, cand credeam ca totul este bine, dupa un control am primit vestea ca boala mi-a revenit. Au fost diferite incercari din partea medicilor sa ma salveze, dar parea ca nimic nu mai functioneaza.

Fiind disperata, am apelat la o cale alternativa, si cu ajutorul unui “vindecator” am reusit sa ma fac bine prin puterea gandului. Pare de necrezut, chiar si pentru mine. Prin aceasta experienta mi-am dat seama cat de mult putem influenta, chiar si o boala atat de cruda, cu o atitudine pozitiva. Tot timpul ma gandeam ca orice se va intampla, eu o sa ma fac bine, pentru ca mai am atatea lucruri de facut in viata. Imi imaginam in fiecare zi, cum organismul meu se lupta cu boala, celulele “bune” pornesc la razboi cu celulele “rele”, si inving. Si asa a si fost.

Intr-un fel e bine ca am trecut prin aceasta experienta, am invatat ca probleme de zi cu zi sunt niste nimicuri, am invatat sa pretuiesc viata, si sa ma bucur de ea si in momentele grele – pentru ca stiu ca totul va fi bine, doar trebuie sa doresti asta cat se poate de tare.

Ca incheiere as dori sa ii indemn pe cei care au prieteni/rude/cunostinte care se infrunta cu aceasta boala, sa le fie alaturi si sa gandeasca si ei pozitiv – cum au facut si familia si prietenii mei – chiar daca nu e usor, e foarte important, poate chiar sa salveze o viata.