Leucemia este un cancer de sânge care afecteaza celulele din maduva osoasa care produc leucocitele (sau celulele albe).In mod normal, celulele albe sau leucocitele cresc si se divid intr-un mod controlat. In leucemie, acest proces iese de sub control. și începe o supraproductie de limfocite imature, numite si limfoblasti  (blasti). Aceste celule imature ocupa maduva osoasa din ce in ce mai mult si opresc producerea normala a celulelor de sange.


Generalități Măduva osoasă Celulele albe sau leucocitele Ce este leucemia acută limfoblastică Factori de risc și cauzele apariției LAL Simptomele Diagnosticul Tipuri de LAL Tratamentul LAL Chimioterapia Radioterapia Transplantul de celule stem hematopoietice Terapia cu steroizi Fertilitatea


 

Generalități

Ce este maduva osoasa?

Maduva osoasă este un material spongios care acoperă unele dintre oasele din organismul uman si care are rolul de a produce celule stem.
Celulele stem sunt celule care se afla intr-o faza incipienta de dezvoltare. Toate celulele sangelui din organismul uman se dezvolta din celule stem. In maduva osoasa, celulele stem se dezvolta in 3 tipuri diferite de celule:

  • Celulele rosii sau hematiile, care transporta oxigenul la toate celulele din organism
  • Celulele albe sau leucocitele care au un rol esential in lupta impotriva infectiilor.
  • Trombocitele care ajuta la coagularea sangelui si controlaza sangerarile.

Toate aceste celule stau in mod normal in maduva osoasa pana cand se maturizeaza si sunt pregatite sa functioneze in mod corect. Apoi, ele trec in sange si se imprastie in tot organismul.

Celulele albe sau leucocitele

Exista doua categorii de celule albe: limfocitele si celulele mieloide  (denumite  si granulocite). Aceste celule lucreaza impreuna si ajuta la lupta impotriva infectiilor. Unele dintre celulele mieloide si unele dintre limfocite traiesc doar pentru cateva zile. De aceea, maduva osoasa produce in mod constant celule noi si le inlocuieste pe cele vechi din sange cu cele nou produse.
Maduva osoasa produce in mod normal milioane de celule sanguine in fiecare zi. Cand sunt indeajuns de mature sa paraseasca maduva osoasa, celulele albe sunt eliberate in sistemul vascular, sa circule. Limfocitele, spre deosebire de celulele mieloide, circula si in sistemul limfatic.
Sistemul limfatic lupta impotriva infectiilor. Este un sistem complex format din maduva osoasa, amigdale,  splina, si o colectie de ganglioni limfatici mici, deseori numiti glande.
Ganglionii limfatici produc limfa, un lichid laptos care contine limfocite. Ganglionii limfatici se gasesc in zona gatului de o parte si de alta, in plica inghinala si subaxilar si formeaza o retea de vase limfatice.
Amigdalele, splina, ficatul si maduva osoasa contin limfocite. Exista doua tipuri principale de limfocite: celule de tip B si celule de tip T.

Ce este Leucemia Acută Limfoblastică (LAL)

Leucemia este un tip de cancer care afecteaza celulele din maduva osoasa care produc leucocitele (sau celulele albe).
In mod normal, celulele albe sau leucocitele cresc si se divid intr-un mod controlat. In leucemie, acest proces iese de sub control in momentul in care semnalele normale care opresc organismul sa produca prea multe celule sunt ignorate. Astfel, celulele se divid din ce in ce mai mult si nu mai ajung la maturitate.
Leucemia acuta limfoblastica presupune o supraproductie de limfocite imature, numite si limfoblasti  (blasti).
Aceste celule imature ocupa maduva osoasa din ce in ce mai mult si opresc producerea normala a celulelor de sange. Din moment ce limfoblastii nu se maturizeaza, ei nu mai pot functiona corect ca niste celule albe normale, adica nu mai pot lupta impotriva infectiilor. De asemenea, pentru ca maduva este ocupata de celule albe imature, nu va mai produce indeajuns de multe celule rosii si trombocite sanatoase.
LAL apare in mod frecvent la copiii sub 15 ani; la adulti poate sa apara la orice varsta. Apare mai des la barbati decat la femei.

 

Factori de risc si cauzele aparitiei LAL

Cauza producerii leucemiei acute limfoblastice nu este cunoscuta. Ca si alte tipuri de cancer, leucemia acuta limfoblastica nu este de natura infectioasa si nu poate fi transmisa de la un om la altul. Cercetarile au aratat ca riscul aparitiei leucemiei acute limfoblastice la o persoana NU este in mod semnificativ crescut de:

  • Expunerea la unde electromagnetice
  • Prezenta in zona locuintei a cablurilor de inalta tensiune
  • Radonul din gospodarie

Totusi exista cativa factori de risc:

  • Radiatiile
    • Expunerea la un nivel inalt de radiatii (de exemplu un accident nuclear sau o bomba atomica) este cunoscuta ca fiind un factor de risc de a dezvolta leucemia acuta limfoblastica. In ultimii ani, s-a observat o crestere a incidentei leucemiei la persoanele care locuiesc in zona centralelor nucleare. Totusi, cercetarile sunt in curs pentru a demonstra daca exista o legatura in acest sens, desi pana acum nu exista o dovada clara in acest sens.
  • Predispozitia genetica
    • Leucemia aacuta nu se transmite genetic, astfel membrii familiei unei persoane cu leucemie nu au un risc crescut de a dezvolta leucemie doar pentru ca acea persoana sufera de aceasta boala. Oamenii cu anumite boli genetice, incluzand sindromul Down sau anemia de tip Fanconi, au un risc mai mare de a dezvolta la un moment dat leucemie.
  • Expunerea la substante chimice
    • In cazuri rare, leucemia poate sa apara la persoane care au fost expuse la substante chimice, ca benzenul sau alti solventi.

 

Simptomele

  • Paloare, ceea ce poate fi datorata anemiei cauzata de lipsa celulelor rosii din sange.
  • Oboseala, la cel mai mic efort
  • Dureri de articulatii sau oase – oasele pot fi afectate de celulele leucemice
  • Aparitia infectiilor una dupa alta – cauzata de lipsa celulelor albe sanatoase
  • Sangerari neobisnuite – cauzate de o reducere a numarului de trombocite. Vanataile (fara lovituri generatoare), gingiile sangerande sau sangerari nazale frecvente pot aparea din cauza reducerii numarului de trombocite din sange.

 

Uneori, o persoana poate sa nu aiba nici un simptom si leucemia sa fie descoperita la un test de sange de rutina. Simptomele pot aparea foarte rapid in decursul a catorva saptamani, iar tratamentul trebuie administrat cat mai curand posibil.

 

Diagnosticul

Testul de sange este primul test care se face pentru diagnosticarea leucemiei. Daca rezultatele testului de sange sunt anormale, persoana va fi directionata catre un doctor hematolog si se vor face teste suplimentare.
Daca testul de sange arata ca celulele leucemice sunt prezente in sange, medicul hematolog va face o punctie in maduva osoasa. Acesta este unul dintre cele mai importante teste prin care se identifica tipul de leucemie si care da informatii prin care medicul va alege cea mai buna schema de tratament.

Biopsia sau punctia din maduva osoasa

O proba din maduva osoasa va fi extrasa din creasta iliaca sau uneori din stern. Proba va fi supusa unei investigatii microscopice pentru a vedea daca contine celule albe anormale. Medicul hematolog va putea sa precizeze tipul de lecemie prin identficarea tipului de celule albe anormale. Inainte ca proba din maduva osoasa sa fie prelevata, se va aplica o injectie cu un anestezic local in zona unde va fi facuta punctia. Un ac va fi introdus in os. Proba de maduva osoasa va fi extrasa intr-o seringa si va fi examinata la microscop.
Aceasta procedura dureaza aproximativ 15-20 de minute si poate fi facuta atat unui pacient internat cat si ambulator.
Pacientul poate simti disconfort atunci cand maduva este extrasa in seringa, dar acest lucru dureaza putin timp. Este posibil ca pacientului sa i se ofere un sedativ usor pentru a reduce durerea sau disconfortul din timpul testului.
Uneori este nevoie si de o proba din os iar aceasta procedura poate prelungi timpul de prelevare cu cateva minute in plus. Un ac special va fi introdus in maduva osoasa. Acesta va taia o proba din os.
Durerea provocata de aceasta procedura poate dura cateva zile. Aceasta durere poate fi calmata prin analgezice.

Citogenetica

Fieare celula din organism contine cromozomi care sunt formati din gene. Genele controleaza toate activitatile celulei. In leucemie, exista deseori schimbari in structura cromozomilor din celulele leucemice, dar nu si in celulele normale.
Testele de sange si testele asupra probei din maduva osoasa va include o analiza cromozomiala pentru a descoperi eventualele schimbari la nivelul cromozomilor. Tipurile diferite de leucemie sunt asociate cu modificari genetice particulare. Aceste teste, cunoscute sub denumirea de teste citogenetice, pot ajuta la alegerea celui mai bun tratament si sa prezica cat de bine va raspunde tratamentului, leucemia.

Imunofenotiparea

Alt test asupra sangelui si al maduvei osoase arata tipul de limfocite care au suferit mutatii. Imunofenotiparea poate spune doctorilor daca leucemia s-a dezvoltat din limfocite de tip B sau limfocite de tip T. Cunoasterea tipului de limfocite afectat ajuta doctorul sa planifice cel mai potrivit tratament.

Radiografia toracica

Radografia toracica se va face pentru a verifica orice semn de inflamare a ganglionilor limfatici.

Punctia lombara

O proba din lichidul care inconjoara creierul si maduva spinarii (lichidul cefalorahidian) va fi extrasa pentru a verifica prezenta sau absenta celulelor leucemice. Doctorul va folosi un anestezic local pentru a amorti partea cea mai de jos a spatelui, apoi va introduce un ac in maduva spinarii si va extrage o proba din lichid.
Aceasta procedura va dura cateva minute. Unii pacienti pot avea dureri de cap dupa procedura. Daca acest lucru se intampla, doctorul poate sa prescrie un calmant. De asemenea este foarte posibil ca pacientul sa fie nevoit sa stea intins pentru cateva ore.

Scanarile

Scanarile ca CT, MRI sau scanarea cu ultrasunete –pot fi facute pentru a descoperi daca celulele leucemice s-au raspandit si in alte parti ale corpului.
Este posibil ca rezultatele sa fie gata dupa cateva zile iar aceasta asteptare poate face pacientul sa devina anxios. Poate fi de ajutor daca aceasta ar gasi un prieten apropiat sau o ruda cu care sa poata vorbi. De asemena poate contacta persoanele specializate din ARIL pentru suport.

 

Tipuri de LAL

Exista 3 subtipuri:

  • Leucemie acuta limfoblastica cu precursor B
  • Leucemie acuta limfoblastica cu precursor T
  • Leucemie acuta limfoblastica de tip Burkitt

Unii pacienti diagnosticati cu leucemie acuta limfoblastica prezinta o mutatie genetica numita cromozomul Philadelphia (PH+). Cromozomul Philadephia apare atunci cand o parte a cromozomului 9 (gena ABL) se ataseaza in mod eronat de cromozomul 22 (gena BCR) in timpul divizarii celulelor.
Aceasta combinare creeaza o noua gena, numita BCR-ABL, care produce un nou tip de proteina. Aceasta proteina faciliteaza productia unei enzime, care face maduva osoasa sa produca celule anormale.
Cromozomul PH nu se mosteneste genetic, deci nu poate fi mostenit de copii.

 

Tratamentul LAL

Chimioterapia

Chimioterapia utilizeaza medicamente anti-cancer(citostatice) care distrug celulele leucemice. Acestea actioneaza in sensul intreruperii producerii de celule de catre maduva osoasa.
Citostaticele circula in sange prin intreg organismul. Totusi, citostaticele nu pot ajunge in lichidul cefalorahidian, de aceea pentru a preveni raspandirea celulelor leucemice la nivelul cerebral si la nivelul maduvei spinarii (sistemul nervos central) se va introduce un medicament chimioterapeutic in maduva spinarii. Acest lucru se va face indiferent daca celulele leucemice au fost sau nu detectate la nivelul sistemului nervos central (SNC).
Persoanele care au fost diagnosticate cu leucemie acuta limfoblastica trebuie sa inceapa tratamentul cat mai rapid. Tratamentul este impartit in 3 parti:

  1. Inductie – aceasta este partea initiala a tratamentului. Are scopul de a distruge cat mai multe celule leucemice. Dupa inductie, mare parte din pacienti intra in remisie.  Remisia inseamna ca celulele leucemice din maduva sunt sub 5%. Cele mai comune medicamente utilizate in faza de inductie sunt
    1. Vincristine
    2. Daunorubicin sau Doxorubicin
    3. Metotrexat
    4. Asparaginase
    5. Mercaptopurine
    6. Cyclophosphamida

De asemenea steroizii fac parte din medicamentele care sunt folosite in faza de inductie. Alte medicamente prescrise de doctor sunt medicamentele protectoare: pentru protecia rinichilor, care pot fi afectati din cauza unei productii crescute de acid uric – allopurinol. Pacientii care au mutatia PH+ (cromozomul philadelphia) pot primi un medicament numit imatinib (Gleevec).

Faza de inductie dureaza intre 3 si 8 saptamani. Din cauza ca tratamentul este destul de agresiv, pacientul trebuie sa stea in spital aproximativ 4 saptamani.  In acest timp, pacientul va primi antibiotice si transfuzii de celule rosii si trombocite.

  1. Consolidarea – dupa faza de inductie, vor fi administrate alte citostatice pentru a distruge celulele leucemice ramase care insa nu se vad in sange sau in maduva osoasa. Chiar daca pacientul a intrat in remisie,cel mai probabil in organism mai exista celule leucemice. De aceea, este nevoie de faza dew consolidare. Medicamentele utilizate in faza de consolidare sunt:
    1. Cytarabine
    2. Etoposide
    3. Thioguanine

Impreuna cu medicamentele care s-au utilizat in faza de inductie. Tratamentul de consolidare dureaza cateva luni.

  1. Tratamentul de mentinere – acest tratament reduce riscul reaparitiei leucemiei dupa incheierea tratamentului de consolidare. Tratamentul de mentinere este un tratament citostatic mai putin agresiv. Medicamentele utilizate in mod frecvent sunt mercatopurine si metotrexatul, care sunt administrate ca tablete, si vincristin-ul care e administrat prin injectii. Steroizii sunt de asemenea administrati. Aceasta faza poate dura cativa ani, iar medicamentele sunt administrate ambulator. Pacientul nu are nevoie sa fie internat in spital, in aceasta faza, decat daca dezvolta alte probleme.

De-a lungul acestor faze ale tratamentului, pacientul va face teste de sange periodice si punctii lombare. In functie de rezultatul acestor teste, doctorul poate schimba tratamentul la nevoie.

In locul tratamentului standard de mentinere, unii pacienti primesc indicatie pentru transplant de celule stem. Pacientii care primesc aceasta indicatie au in general factori de risc inalt de recadere.

Daca insa pacientul urmeaza tratamentul de mentinere, acesta va dura cel putin 2  ani.

Factorii de risc in planificarea tratamentului sau prognosticul

Factorii de risc reprezinta caracteristicile bolii si ale pacientului care indica rezultatul tratamentului citostatic. Doctorii iau in considerare toti acesti factori pentru a prezice cum va raspunde pacientul tratamentului.

Pacientii cu factori de risc scazut au o sansa foarte buna de supravietuire doar prin tratament chimioterapeutic. Pentru pacientii cu factori de risc mediu si ridicat, un transplant de celule stem poate asigura o sansa multa mai mare de supravietuire, decat utilizarea doar a tratamentului chimioterapeutic.

  • Varsta la diagnostic – persoanele sub 50 de ani au un prognostic mai bun decat persoanele peste 50 de ani;
  • Numarul de celule albe la diagnostic – in cazul leucemiei acute limfoblastice cu celule de tip T, pacientii cu un numar de celule albe sub 50.000 au un prognostic mai bun; in cazul leucemiei acute limfoblastice cu celule de tip B, pacientii cu un numar de celule albe sub 30.000 au un prognostic mai bun;
  • Suptipul leucemiei acute limfoblstice – de exemplu, pacientii cu leucemie acuta limfoblastica cu celula de tip T tind sa aiba un prognostic mai bun decat pacientii cu leucemie acuta limfoblstica cu celula matura de tip B (Burkitt)
  • Translocatiile cromoziomiale – pacientii care au cromozomul PH+ au un prognostic mai putin bun.
  • Raspunsul la tratament – pacientii adulti care raspund la tratament in maxim 4 saptamani (intra in remisie) de la inceputul fazei de inductie, au un prognostic mai bun. Pacientii adulti care nu raspund la tratament in 4 saptamani sau care nu raspund deloc, vor fi indrumati sa consulte departamentul de transplant.
  • Daca leucemia s-a raspandit – daca la pacientii barbati, celulele leucemice apar si la nivelul testiculelor, acestia au un prognostic mai putin bun. De asemenea, pacientii la care celulele leucemice s-au raspandit la nivelul nervos central, au un prognostic mai putin buni. In ambele cazuri, pacientul va fi sfatuit sa ia legatura cu departamentul de transplant.
  • Recaderea – pacientii cu factori de risc scazut, au o sansa mare de a supravietuire. Daca, insa, boala revine (recadere), acestia vor fi indrumati catre departamentul de transplant.

Cum se face tratamentul citostatic

Tratamentele de inductie si consolidare au la baza o combinatie de 3 sau 4 medicamente, administrate intravenos, si alte cateva medicamente administrate oral.
Pentru administrarea mai usoara a medicamentelor citostatice si pentru a evita eventualele probleme cu blocarea venelor de sange, un cateter venos va fi montat in zona gatului. Cateterul va fi montat dupa ce pacientul este anesteziat local sau general. Cateterul venos central este un tub dintr-un material flexibil care va fi inserat intr-o vena mare de obicei vena subclavie sau jugulara. Celalalt capat al cateterului sta in afara corpului si se inchide cu un capacel. Prin cateter se vor administa toate medicamentele si vor fi efectuate toate recoltarile de sange evitandu-se astfel multiplele punctionari ale venelor periferice.
Este posibil ca dupa montarea cateterului, zona din jurul cateterului sa devina inflamata. Acest disconfort nu ar trebui sa dureze mai mult de cateva zile.

Tratamentul citostatic la nivelul SNC

Tratamentul citostatic va fi administrat si  la nivelul lichidului cefalo-rahidian. Modul de administrare este asemanator cu o punctie lombara. Dupa administrarea unui anestezic local, doctorul va introduce un ac in maduva spinarii, va extrage o cantitate mica de lichidul cefalorahidian, dupa care va introduce medicamentul. Medicamentul va ajuta la distrugerea celulelor leucemice din maduva spinarii.

Efecte secundate ale chimioterapiei

In incercarea lor de a distruge celulele leucemice,  citostaticele vor distruge si celulele normale din sange. De aceea, pe parcursul tratamentului , va fi nevoie de diverse tratamente pentru a elimina unele din efectele secundare.

  • Riscul de sangerare si ranire: trombocitele ajuta sangele sa se coaguleze. Din cauza leucemiei, numarul trombocitelor din sange scade, iar in urma tratamentului chimioterapeutic, numarul de trombocite poate sa scada si mai mult. Acest lucru inseamna ca pacientul poate dezolta eruptii cutanate sau acnee, sa aiba sangerari nazale sau sa sangereze foarte usor din cauza unor taieturi sau lovituri minore. Pentru a inlocui trombocitele lipsa dupa inceperea tratamentului chimioterapeutic, se vor face transfuzii de trombocite.
  • Rezistenta mica la infectii – numarul de celule albe. Pacientul va fi neutropenic si va fi foarte sensibil la infectii. In timpul chimioterapiei, testele de sange se vor face periodic. Paientului i se vor administra antibiotice sub forma de tablete pentru a reduce riscul infectiilor. Cele ma multe infectii sunt cauzare de bacteriile si virusii care se gasesc deja in organism. Acestia in mod normal nu produc infectii, dar cand sistemul imunitar e deficitar este mult mai probabil sa cauzeze astfel de probleme. De asemenea, doctorul  va sfatui pacientul sa se fereasca de contactul cu alte persoane pentru a evita contactarea unor virusi sau bacterii. Pacientul va fi sfatuit sa aiba grija la ce mananca. Pacientul se va feri de alimentele crude, de mancarea negatita sau de mancarea alterata. Pacientul va fi sfatuit cum anume sa-si prepare mancarea si ce anume sa evite.Daca temperatura corpului creste peste 38 de grade sau daca pacientul se simte rau,   chiar si fara febra, doctorul sau asistenta va fi contactat/contactata imediat.

Pentru a creste numarul de leucocite din sange, in timpul chimioterapiei, se vor face injectii cu un medicament numit G-CSF pentru stimularea cresterii numarului de leucocite. Acest medicament este un tip de proteina care stimuleaza maduva  sa produca celule albe. Injectia se va administra subcutanat.

  • Anemia – daca nivelul de celule rosii din sange (hemoglobina) scade foarte mult, pacientul se va simti foarte obosit si letargic. Va simti deseori ca nu mai poate respira. Acestea sunt simptome ale anemiei – un numar de celule rosii mic in sange. Se stie ca celulele rosii au rolul de a transporta oxigenul. Anemia poate fi tratata prin transfuzii de sange.
  • Oboseala – este un efect secundar des intalnit in tratamentul chimioterapeutic. Oboseala poate fi determinata de anemie, dar poate aparea ca rezultat al chimioterapiei, chiar daca numarul de celule rosii din sange este la un nivel normal.
  • Senzatia de rau – unele din medicamentele utlizate in tratamentul impotriva leucemiei pot provoca stari de rau si de voma. Exista medicamente pentru prevenirea sau reducerea starii de rau si de voma, care vor fi prescrise de doctor.
  • Plagi bucale – unele din medicamente pot provoca rani bucale sau ulcere. Folosirea in mod regulat a apei de gura este foarte importanta. Daca pacientul nu va putea manca in timpul tratamentului, va putea inlocui unele din mese cu lichide cu o valoarea nutritionala echilibrata sau cu o dieta usoara.
  • Efecte asupra inimii – unele dintre medicamente pot afecta muschii inimii. Dozele de citostatice trebuie montorizate si testele la inima(electrocardiogramele) trebuie facute din timp in timp.
  • Pierderea parului – pierderea parului este un alt efect secundar. Insa acest efect este doar temporar, el va creste dupa 3 -6 luni de la terminarea tratamentului.

Cum să faci față chimioterapiei

Chimioterapia afecteaza oamenii in moduri diferite. Multi oameni descopera ca sunt momente in timpul tratamentuli in care se simt foarte rau si foarte obositi si ca trebuie sa ia lucrurile mult mai incet. Pacientii ar trebui sa se odihneasca cat de mult au nevoie.

Contracepția

Nu este recomandat ca o persoana sa ramana insarcinata sau sa fie tata al unui copil cat timp i se administreaza medicamente pentru tratarea leucemiei, pentru ca aceste medicamente pot face rau unui bebelus. Este foarte important ca persoanele sub tratament sa foloseasca metode contraceptive sigure in timpul tratamentului si pentru cateva luni dupa tratament.
Prezervativele trebuie folosite in timpul activitatii sexuale pentru primele 48 de ore dupa chimioterapie pentru a proteja partenerul de orice medicament care ar putea fi prezent in sperma sau in lichidul vaginal.

Radioterapia

Radioterapia trateaza cancerul prin folosirea razelor care distrug celulele canceroase, dar in acelasi timp facand cat mai putin rau posibil celulelor normale.
Radioterapia se face in general in zona capului facand parte din terapia sistemului nervos central. La barbati, radioterapia poate fi aplicata in zona testiculelor.
Acest tratament este facut in spital incluzand intre 8 si 10 sedinte de luni pana vineri pentru doua saptamani, cu timp de odihna in week-end.
Daca acest tratament se aplica inaintea unui transplant de celule stem, este posibil ca pacientului sa i se aplice o alta forma de radioterapie numita iradierea totala a corpului. In acest caz, radioterapia se aplica intregului corp pentru a distruge celulele din maduva.

Transplantul de celule stem hematopoietice

Cand pacientul are unul sau mai mai multi factori de risc mare de recadere, el va fi indrumat catre departamentul de transplant de celule stem, pentru a fi luat in evidenta.
Un transplant de celule stem presupune o doza mai mare de chimioterapie decat de obicei si poate imbunatati sansele ca leucemia sa fie vindecata sau sa prelungeasca remisia.
Transplantul de celule stem presupune administrarea unei doze mari de chimioterapie si uneori de radioterapie pe perioada a catorva zile. In acest fel, celulele din maduva vor fi distruse. Dupa acest tratament, celulele stem, de obicei prelevate de la un frate sau de la un donator neinrudit, sunt introduse in organismul pacientului printr-o transfuzie. Celulele stem gasesc calea spre maduva unde vor incepe sa produca celule noi. Acest tip de transplant se mai numeste si transplant alogenic de celule stem.
Nu pentru toti pacientii este insa necesar un transplant de celule stem.

Terapia cu steroizi

Steroizii sunt de obicei administrati impreuna cu citostaticele pentru a ajuta la distrugerea de celule leucemice.
Prednisonul si dexametazona sunt doi din cei mai utilizati steroizi in leucemia acuta limfoblastica.

Efecte secundare

Steroizii sunt in general administrati pentru cateva zile pe luna si nu au foate multe efecte secundare. Sunt administrati in general ca tablete. Efectele secundare sunt un apetit crescut, nivel de energie crescut, si insomnii.
Daca steroizii sunt apliacti pentru o vreme mai indelungata, pacientii poti avea si alte efecte adverse temporare. Acestea includ retentia apei, o presiune mare a sangelui, indigestie si un risc crescut de a dezvolta infectii.
De asemenea, nivelul glicemiei din sange poate creste. Daca acest lucru se intampla doctorul va prescrie cateva medicamente care vor fi administrate zilnic pentru a aduce nivelul glicemiei la un nivel normal.
Este totusi neobisnuit ca pacientii cu leucemie acuta sa fie nevoiti sa ia steroizi pentru un timp indelungat, dar daca se va intampla acest lucru, pacientii vor observa cresterea in greutate.
Este important de stiut ca aceste efecte secundare sunt temporare si vor disparea treptat in momentul in care doza de steroizi administrata se va reduce.

Fertilitatea

Va afecta tratamentul fertilitatea? unele medicamente utilizate in tratarea leucemiei acute limfoblastice pot cauza infertilitate temporara sau permanenta. Doctorul va discuta cu pacientul despre aceste aspecte inainte de inceperea tratamentului.
Unele medicamente au un efect mai redus asupra fertilitatii decat altele, si cuplurile au putut avea copii sanatosi, chiar daca unul dintre parinti a fost tratat de leucemie. Din pacate, persoanele care au tratate cu doze mari de citostatice sau cu radioterapie, este mult mai probabil sa fi devenit infertile.
Daca este posibil, pacientii-barbati isi pot stoca sperma inainte de tratament, pentru a putea fi folosita mai tarziu daca isi vor dori sa isi intemeieze o familie. Rar, ovulele pacientelor sau embrionii pot fi stocati inainte de chimioterapie, astfel incat ele sa aiba o sansa de a deveni mame dupa tratament. Totusi, cum tratamentul trebuie inceput foarte rapid, rareori este timp suficient pentru ca pacientul sa poata sa stocheze sperma sau embrioni.
Cum faci fata infertilitatii? Daca pacientul a devenit infertil dupa chimioterapie, poate fi foarte dificil pentru el de a se obisnui cu ideea ca nu va mai putea avea copii.
Insa comunicarea cu partenerul, cu familia, cu un prieten apropiat, il poate ajuta pe pacient sa isi clarifice gandurile. De asemenea uneori este necesar un sfat de specialitate, al unui psioholog, doctor sau asistenta medicala.

Trimite articolul unui prieten!

Articole asemănătoare: