Anxietatea si depresia

Aflarea diagnosticului nu este suficient. Impactul traumatic al acestui diagnostic cere o atentie deosebita asupra nevoilor emotionale ale pacientului. Odata cu medicina de inalta tehnologie si cu supraspecializarea medicilor, acest aspect medical a devenit relativ neglijat. Ceea ce simt pacientii cand nevoile emotionale sunt ignorate, poate fi ilustrat doar de comentariile lor.

Un pacient cu limfom Hodgkin spune : ” aceasta experienta m-a invatat ca sa imi ajustez viata in functie de aceasta patologie are de a face atat cu atitudinea emotionala si comunicarea, cat si cu starea fizica…..in timp ce medicul intreaba „cum va simtiti”, mi se pare ca cresterea interesului pentru inbunatatirea tehnologiei de diagnosticare, a dus la o diminuare a importantei modului in care ma simt eu fizic. Cel putin eu asa simt.”

In fata diagnosticului ” cancer”, marea majoritate a oamenilor sunt socati si neincrezatori, apoi urmeaza anxietatea, furia si depresia. In majoritatea cazurilor, stressul apare in cateva saptamani, cand ei, incet si cu durere, invata mai multe despre boala lor. Pacientul poate fi ajutat sa se adapteze, cu sfaturile sensibile ale medicului curant, si cu sprijinul emotional al familiei si prietenilor apropiati. Totusi, o minoritate substantiala incepe sa manifeste probleme psihologice persistente. In studiul efectuat de Royal Marsden Hospital, 1260 pacienti cu diferite forme de cancer au fost observati timp de 4 – 12 saptamani dupa aflarea diagnosticului initial.23% au manifestat o anxietate semnificativa (15%) sau depresie (8%) (Greer 1992). 25 – 30% manifesta probleme psihologice. Daca nu sunt tratate, aceste probleme pot persista multi ani, chiar in absenta bolii ( Irvine et al, 1991; Kornblith et al, 1992). Studii mai recente au confirmat acest lucru. Din 222 persoane, dupa 5 ani de la diagnosticare, 33% erau in depresie si anxietate la aflarea diagnosticului, 15% dupa un an, fiind in remisie, si 45% cand a aparut o recadere.

In primele stadii, cel care creeaza astfel de probleme poate fi tratamentul, mai degraba decat boala in sine. Chemioterapia si radioterapia sunt mai greu de tolerat decat o operatie, in care apare ideea ca se elimina efectiv tot ce este bolnav.

Radioterapia are ca efecte secundare greata si oboseala, de aceea este dificil sa se distinga aceste simptome de letargia creata de reactia depresiva. Unii pacienti sunt agitati, au asteptari nerealistice, etc. Intr-un studiu recent, Montgomery a aratat ca 30% din pacientii care fac radioterapie au nevoie de ajutor psihologic pentru a limita anxietatea si depresia. Chemioterapia este de asemenea asociata cu un nivel mare de anxietate si depresie – de exemplu, studiul efectuat de Middeboe in 1995 mentiona 40% din pacienti.
Un pacient spune ” La inceput nu intelegeam, nu imi venea sa cred…apoi m-am gandit ca poate medicii au gresit…citim tot timpul despre astfel de situatii. Dar in adancul sufletului am stiut ca era adevarat…..la inceput am fost foarte foarte speriat, apoi am avut moralul la pamant. M-am inchis intr-o carapace, nu mai doream sa vad pe nimeni; nu ii puteam spune sotiei cum ma simt, nici acum nu pot.”

Un comentariu la „Anxietatea si depresia”

  1. Nici stiu cum as fi reactionat daca mi s-ar fi dat un diagnostic de cancer,dar stiu ca in momentul in care eram depresiva nu vroiam sa recunosc nici fata de mine ca am o problema.desi,stiam ca nu trec prin stari normale mi-as fi dorit sa evit la nesfarsit!Dupa o perioada am vazut ca nu este ceva trecator si la sfatul fratelui meu am decis sa merg la un medic specialist.Este important ca toti cei aflati la un nivel avansat de depresie sa citeasca si sa invete cum pot sa se ajute,pe mine m-au ajutat si info de pe depresiv(.)ro. Tineti-va prietenii aproape si nu va speriati, ca daca va tratati va veti simti mai bine cu siguranta!Nu credeam ca o sa imi revin vreodata,dar iata ca acum sunt in regula,cu ajutorul psihiatrului mai ales!

Comentariile sunt închise.