Nonu Eduard Antoniu

Untitled 2

 

Nonu Eduard Antoniu

Leucemie acuta mieloblastica

 

Numele meu este Nonu Eduard Antoniu. Sunt născut in 1990 si locuiesc in mun. Pitești, județul Argeș.

La 20 de ani  mă simțeam de neclintit, sănătos si plin de viața, cu mari speranțe, terminasem liceul si intrasem la facultate, pana când totul s-a năruit, ca un castel de nisip lovit de apa.

In martie 2011, după prima mea sesiune la facultate, am început să obosesc si am pus totul pe seama stresului acumulat in sesiune – am vrut sa iau toate examenele, ceea ce am și reușit. Incet, incet am început sa am o mâncărime în zona gambei si  labei piciorului, mâncărime care se amplifica de la o zi la alta, astfel ca in foarte scurt timp începusem sa am răni, datorita scărpinatului.

Au urmat vizite la medic,  alte investigații, inclusiv imagistice, după care medicul din Pitești, m-a trimis direct la Institutul Clinic Fundeni – Clinica de Hematologie si Transplant Medular.

Aici alte investigații si 2 săptămâni de așteptări pentru a primi rezultatele de la examenul histopatologic, timp in care toata lumea îmi spunea ca ar fi bine sa fie limfom Hodgkin.

„Limfom Hodgkin clasic-scleroza nodulara (tip II BNLI)”stadiul II un diagnostic nu foarte bun, însa pentru care se știa un tratament exact. M-am uitat pe internet, am citit despre aceasta boala, părea ca o sa fie cu rezolvare favorabila.

In aprilie 2011 am început cura ABVD. In iunie la tomografia de control speranțele mele au renăscut, totul mergea spre bine. Am continuat tratamentul până in septembrie iar in luna noiembrie am făcut 22 ședințe de radioterapie tot la Institutul Fundeni. Credeam ca totul s-a terminat, credeam ca sunt pacientul norocos care la evaluarea finala sa mă pot declara in remisie. Dar din pacate nu a fost asa…

Boala a revenit după trei săptămâni de la terminarea radioterapiei si de atunci a început coșmarul, ce fusese înainte, era nimic fata ce va urma.

Au urmat ani de chin si suferință, au urmat 6 cicluri de chimioterapie de salvare. Am început cu IGEV si o recoltare de celule stem in vederea autotransplantului. După IGEV, boala intrase din nou in remisie, credeam ca reușit. Am continuat cu DHAP, pentru obținerea remisiei totale.

In septembrie 2012, ma simțeam extraordinar si am fost sa fac PET CT. Rezultatul a fost devastator, culmea boala evoluase si am fost re stadializat – boala era in stadiul IV.

S-a recomandat din nou radioterapie urmata de chimioterapie, după care transplant autolog.

Nu am reușit sa obțin planificare pentru radioterapie in Romania, decât în luna ianuarie 2013, ceea ce era in opinia medicului prea târziu si așa am obținut formularul S2 pentru radioterapie la o clinica din Germania. Acolo, după ce am fost investigat de la zero, mi-au spus ca nu este nici o recomandare de radioterapie, ca aceasta procedura nu rezolva problema de sistem si au recomandat urgent transplant medular. Astfel, după două săptămâni, la sfârșitul lunii octombrie am revenit in țara cu recomandarea de transplant autolog.

In acest timp am trimis documentele doamnei Monica Bunaciu, care a obținut pentru mine  o opinie medicala de la  medici din Italia.

Unde să mă duc, la Fundeni unde aveam celulele recoltate, știam ca secția de transplant era in renovare si sincer nu mai aveam încredere im medicul meu de acolo. Așa am ajuns la Spitalul de Copii Louise Turcanu din Timișoara, unde s-a apreciat ca transplantul nu mai este oportun, în acel moment si s-a trecut din nou la chimioterapie, de asta data protocolul ICE.

In martie 2013 am efectuat transplantul autolog, tot la Timișoara, care a decurs fără probleme majore.

In iunie la primul control s-a apreciat ca boala a revenit si s-a făcut o cura GVD, iar la sfârșitul lunii iulie la examinarea PET CT, reușisem sa înving boala. Concluzia a fost răspuns metabolic complet la tratamentul oncologic.

In sfârșit, reușisem. Am mai făcut in luna august o cura GVD de consolidare si am zis ca gata, coșmarul meu s-a terminat.

M-am înscris din noi la școala. Am renunțat la facultate pentru școala de asistenți medicali, visam si visez in continuare, sa ajung asistent medical intr-o secție de hematologie sa pot ajuta. Sincer, aș fi vrut sa fiu medic, însa știam ca părinții meu nu mai au nici o putere să mă susțină.

In decembrie am fost la control, de asemenea nu aveam nici un semn de boala, însa după doua zile am aflat ca boala a revenit. Lucrul cel mai rău a fost când medicul mi-a spus ca nu mai am nici o șansă si ca singurul tratament pe care il mai pot face este cel paleativ, când va fi nevoie.

Eram disperat, nu se putea, nu se putea sa nu mai existe o soluție si pentru mine. Nu va pot spune ce gânduri mi-au trecut prin cap atunci, nu se putea să- mi închei socotelile cu viața la 23 de ani.

Din nou am obtinut, prin doamna Monica   o opinie medicala de la  medici din Italia, exista o solutie – urgent brentuximab,  urmat de transplant de la donator compatibil neînrudit.

Așa am ajuns din noi la Fundeni, unde se apreciază ca ar fi oportun tratamentul cu brentuximab si se i-a in calcul înscrierea intr-un program de studiu cu acest medicament, daca se va face. Se recomanda, până atunci, tratament chimio. Clh VPP.

In februarie 2014, am aflat ca la Clinica din Tg. Mures era in pregătire un trial cu brentuximab si ca era necesar sa fiu internat in aceasta clinica, ca sa pot fi inclus in program.

După ceva timp am aflat ca studiul nu a fost aprobat si ca trebuie sa fac din nou chimioterapie de salvare DHAP.

In 7 mai 2014 s-a întocmit dosarul si s-a dat demarat căutarea de donator compatibil neînrudit, apreciindu-se ca boala nu mai era active si alta variantă de tratament nu mai exista.

Nu s-a găsit donatorul, iar la luna iunie, medicul a spus ca boala este in evoluție, iar chimioterapie nu se mai poate face. Singurul tratament care ar putea aduce remisia era cel cu ADCETRIS.

Părinții mei au încercat sa facă totul pentru mine, au bătut la uși, au scris, nici ei nu mai știu unde si la cine, au încercat sa strângă fonduri pentru acest medicament, însa nu au reușit.

Salvarea mea a venit în ultimul moment, tot de la doamna Monica Bunaciu, care a reușit, cu sprijinul unor oameni extraordinari, sa obțină pentru mine internare si tratament medical în Italia.

Sunt, totuși un om norocos, atunci când nu mai aveam nici o soluție sa reușesc, atunci când credeam ca asta a fost, până aici am putut merge pe lumea aceasta, a venit vestea ca voi fi tratat in Italia. Cred ca totuși, acolo sus cineva mă iubește si nu mă va chema la EL, mă va lăsa să  fac bine pe pământ.

Acum, singurul impediment, pentru a ajunge la tratament este, din nou problema financiara necesara pentru cazarea in Italia, la Milano.

Sunt din 2014 la Milano. Tratamentul cu Brentuximab nu a dat roade, insa cel cu Nivolumab m-a ajutat sa ajung aproape in remisie. Mai sunt doar cativa pasi si pot spera ca voi beneficia de tranplant la inceputul anului 2016.

 CER AJUTORUL CELOR CARE POT SA MA AJUTE pentru a avea  si eu o viata normala

Va mulțumesc tuturor celor ce mă veți putea ajuta. Puteti face donatii in conturile ARIL, specificand faptul ca sunt pentru Edi Nonu

MULTUMESC

2 comentarii la „Nonu Eduard Antoniu”

  1. Bună ziua, eu sunt domnul Daniel aparat de fotografiat, o agenție privată de împrumut creditor, care oferă o împrumuturi oportunitate de viață pentru a achita facturile personale, datoriile și de a stabili afacerea ta. finanțarea prin împrumuturi și alocarea de companii private și persoane fizice, la o rată de 3,5%. Deci, contactati-ne azi prin e-mail, danielchambers717@outlook.com

    Solicitanții DATE:
    Numele solicitantului: ……..
    Suma de împrumut Necesare ……….
    Durata de împrumut: …………..
    Numărul de telefon …………….
    Tara: ______
    Sex: _____
    Ocupația: ________
    Venitul lunar: _______
    Data nasterii: ________
    Cu stimă,

    Daniel camere

Comentariile sunt închise.