Asociatia Romana Impotriva Leucemiei – ARIL

Te afli aici: AcasăPatologii hematologice

CE SE INTAMPLA DUPA TRANSPLANT?

In cazul in care, pentru a te recupera, atunci cand suferi de o forma de leucemie sau alta boala hemtologica, este necesar transplantul cu siguranta vei primi o serie de informatii de la medicul tau privind riscurile acestei forme de tratament si ce inseamna ea pentru organismul tau. Dar ce se intampla dupa ce faci transplantul? Despre lucrurile bune pe care fiecare si le doreste si le obtine vorbesc marturiile membrilor nostrii. Articolul de mai jos isi propune sa atraga atentia si asupra catorva probleme mai importante care pot aparea dupa transplant si pe care este bine sa le stim din vreme pentru a fi pregatiti sa le gestionam.

Exista mai multi factori care trebuie luati in calcul atunci cand discutam despre ce se intampla dupa transplant:

A.Factori anteriori transplantului:

  • starea de sanatate generala a pacientului la momentul transplantului
  • varsta,
  • chimioterapia si radioterapia efectuate inainte de transplant
  • complicatiile in cursul tratamentelor efectuate inainte de transplant
  • tipul de boala
  • raspunsul bolii la tratamentul anterior transplantului, raspuns evaluat imediat anterior transplantului

B. Factori care tin de transplant:

  • tipul de transplant efectuat (autolog, allogenic)
  • tipul de protocol de conditionare efectuat (chimioterapie/radioterapie)
  • complicatiile in timpul transplantului
  • severitatea GVHD-ului (reactia grefa contra gazda, „graft versus host disease”),
  • recuperarea sistemului imunitar.

Toate acestea sunt importante si pot conditiona efecte asupra: altor organe (ficatul, rinichii, plamani, inima, glandele endocrine, cristalinul etc), aparitia sau nu a recaderii, cancere secundare, infertilitatea.. Sa le luam pe rand:

Probleme ale altor organe: Acestea trebuie monitorizate cu atentie deoarece este important sa fie depistate la timp si tratate ca atare. De aceea ti se vor face analize de sange, radiologice (radiografii, ecografii, tomograf etc), sau pentru monitorizarea functiei unui organ anume (ex: respiratia ta va fi controlata pentru a constata cu teste de spirometrie daca ai primit un tratament cu un medicament toxic pentru plamani sau daca GvHD-ul a ajuns la plamani; o ecografie cardiaca iti va fi prescrisa regulat pentru identificarea la timp a posibilelor efecte toxice ale chimioterapiei, in special a celei care contine antracicline)

Recaderea: Scopul transplantului este acela de a prelungi viata pacientului. Cu toate acestea recaderea este posibila, fie la cateva luni dupa transplant, fie la cativa ani dupa acesta. Dupa ce trec 5 ani de la transplant, recaderile sunt rare. Daca are loc o astfel de recadere, posibilitatile de tratament sunt mai limitate, ele depinzand foarte mult de starea generala de sanatate a pacientului si de modul in care cancerul raspunde la medicatie. Se poate relua chimioterapia sau pentru cei care au facut transplant alogenic, o varianta este sa primeasca o infuzie de limfocite de la donator pentru a creste efectul grefei contra cancerului chiar cu riscul de a creste si GvHD. Cateodata un al doilea transplant este posibil. Alte variante ar fi tratamentul care vizeaza confortul pacientului, fara sa isi propuna sa vindece boala (tratamentul paliativ) sau includerea pacientului intr-un protocol de experimentare a unor medicamente noi.

Cancere secundare: Exista posibilitatea ca, dupa transplant, sa dezvolti un cancer secundar. Acest risc depinde de tipul  si cantitatea de chimioterapie si radioterapie pe care le- ai facut inainte si in timpul de transplantului. Cei care fac transplant alogenic au sanse mai mari de a dezvolta un cancer secundar fata de cei care au facut transplant autolog, dar cancerele secundare pot aparea si la pacienti care nu au facut transplant ci numai chimioterapie sau radioterapie. Insasi unele cancere hematologice pot aparea la distanta de mai multi ani de o chimioterapie sau radioterapie facuta pentru un alt tip de cancer.

Cel mai comun tip de cancer de sange dupa transplant este limfomul cu celule B, generat de virusul Epstein-Barr. In mod normal, acest virus este tinut sub control de catre sistemul imunitar, insa, in conditiile in care acesta este tinut la minimum de imunosupresoare. Noile protocoale de chimioterapie de conditionare pentru transplantul allogenic ca si monitorizarea frecventa post transplant scad considerabil acest risc.

Alte forme de cancere de sange care se pot dezvolta la cativa ani de la transplant sunt: leucemia acuta si sindromul mielodisplastic. Acesta din urma desi nu este un cancer, ci o stare precanceroasa, aunci cand apare secundar unui tratament pentru un alt cancer se poate garava mai rapid.

Pot aparea si tumori solide la ficat, gura, creier, tiroida, san, oase etc. In acest scop, dupa un tratament pentru cancer bolnavul intra intr-un program de urmarire regulata la inceput prin medicul specialist hematolog apoi, dupa mai multi ani prin medicul de familie.

In concluzie, factorii de risc pentru aceste tipuri de cancer pot fi: radioterapia si chimioterapia efectuate inainte de transplant sau parte a protocolului de transplant, probleme ale sistemului imunitar, varsta mai mare de 40 de ani la momentul efectuarii transplantului, infectii cu virusul Epstein-Barr, hepatita B, citomegalovirus, hepatita C.

Infertilitatea: aceasta este o problema ce trebuie discutata cu doctorul inainte de a incepe pregatirea pentru transplant in cazul in care ea nu este deja secundara chimioterapiei facute anterior transplantului. Nu transplantul (infuzia de celule stem) este cel care duce la infertilitate, ci chimioterapia si radioterapia de conditionare a carei toxicitate se acumuleaza celei efectuate anterior pentru tratarea bolii. Transplantul autolog  nu duce sistematic la infertilitate dar ea poate aparea in functie de conditiile biologice de baza ale fiecaruia (varsta, rezerva si calitatea ovarelor, spermatozoizilor)si chimioterapia anterioara efectuata. Aceeasi logica este valabila pentru transplantul allogenic cu conditionare atenuata. In schimb toate tipurile de conditionare mieloblativa pentru transplantul allogenic, folosite pentru pacienti tineri si cu boli agresive, duc sistematic la infertilitate.

Programele pentru prevenirea infertilitatii nu sunt standardizate la nivel international si depind de experienta fiecarui centru/spital chiar si in strainatate. In Romania nu exista un protocol in acest sens, dar o discutie cu medicul ginecolog consultant al sectiei de hematologie poate fi utila, in principal la diagnostic. Ea poate sa va ajute sa decideti in functie de riscul genetic asociat bolii, riscul genetic acumulat din cauza chimioterapiei efectuate deja, rezervei de celule sexuale existente, posibilitatilor practice din centrul unde va aflati si in primul rand in functie de urgenta de tratament a cancerului, daca exista o solutie potrivita pentru dumneavoastra.

In final, putem spune ca transplantul este o etapa in lungul drum pe care pacientul merge in paralel cu boala si daca speram sa fie o etapa victorioasa, nu inseamna ca cele doua drumuri se despart. De aceea este important sa invatam sa ne gestionam viata in paralel cu toate incercarile pe care le presupune tratamentul, cu sprijinul familiei si al echipei de medici care ne ingrijeste.

 

Informatii preluate de la :

http://lymphoma.about.com/od/livingwithleukemia/qt/When-Leukemia-Or-Lymphoma-Returns.htm
http://www.mayoclinic.com/health/cancer/CA00050
http://www.cancer.net/all-about-cancer/treating-cancer/dealing-cancer-recurrence

RECADEREA IN CAZUL PATOLOGIILOR DE SANGE

In cazul recaderiilor un lucru este cert: amalgamul de sentimente, care copleseste bolnavul ce credea ca a castigat lupta pentru totdeauna si nu se va mai confrunta cu indelungatele cure de chimioterapie si efectele adverse. De la deznadejde la dezamagire, furie si sentimentul de renuntare, o serie de sentimente negative inunda sufletul bolnavului. Desi recaderea este posibil unul dintre cuvintele cele mai de temut, exista solutii si modalitati de a trece si de aceasta incercare! Articolul de fata isi propune sa explice pe intelesul pacientilor ce inseamna „recaderea” si ce presupune din punct de vedere medical.

Recaderea survine deoarece tratamentul initial nu a reusit sa distruga toate celulele canceroase. Chimioterapia si radioterapia, in cazul patologiilor in care a fost necesara, a distrus un numar mare de celule canceroase insa in cazul in care au mai ramas cateva, acestea se vor multiplica in timp ducand la recadere. Acest lucru nu inseamna ca tratamentul a fost unul eronat, ci ca patologia ta are o serie de caracteristici care inevitabil ar fi dus aici.

POT PREVENI RECADEREA?

Exista pacienti care, atunci cand sunt confruntati cu recaderea, cred ca aceasta a aparut deoarece ei au facut sau nu au facut ceva anume. Este foarte departe de adevar: chiar daca respecti toate indicatiile doctorului, boala poate sa revina.

UNDE APARE RECADEREA?

Cancerul poate reaparea in zona in care a fost diagnosticat initial sau poate migra spre alte zone ale organismului. Astfel, exista 3 categorii:

-          Locala: adica patologia a reaparut acolo unde a fost diagnosticata initial sau foarte aproape, fara sa se fi raspandit;

-          Regionala: adica patologia a reaparut in zonele „vecine” ariei in care a debutat initial;

-          La distanta: deja discutam despre localizari la alte organe.

 

 

DIAGNOSTICAREA RECADERII

Cu siguranta, in momentul in care ai intrat in remisie doctorul ti-a dat anumiti pasi pe care sa ii respecti si ti-a vorbit despre riscul unei recaderi si simptomele la care ar trebui sa fii atent. Totodata, a stabilit si un program de vizite medicale. De cele mai multe ori in cadrul unei astfel de programari pentru evaluarea pacientului, medicul realizeaza ca are de-a face cu o recadere. Desigur, vei face din nou analize de laborator si imagistica pentru ca suspiciunile medicului sa fie confirmate.

TRATAREA RECADERILOR

Tratamentul pentru recadere s-ar putea sa fie diferit de cel pe care l-ai avut prima data. Doctorul va tine cont in elaborarea lui de starea ta de sanatate generala, locul in care a aparut din nou cancerul, dimensiunea lui, tipul de tratament pe care l-ai urmat prima data etc. Se vor incerca noi combinatii de medicamente sau chiar medicamente care, in momentul respectiv, sunt in etape de testare.

CUM SA GESTIONEZI DIN PUNCT DE VEDERE PSIHIC RECADEREA

Cum spuneam si mai sus, in momentul in care medicul te anunta ca suferi o recadere, sentimentele initiale, cele aparute atunci cand ai fost prima data diagnosticat, vor reveni. Cele mai comune emotii pe care poti sa le simti sunt:

-          Stresul. In momentul in care ai terminat terapiile, ai inceput sa iti reiei viata si obiceiurile anterioare, cu gandul ca tot ceea ce reprezenta cancer s-a dus. Atunci cand, dupa cateva saptamani, luni sau chiar ani, doctorul te anunta ca boala a revenit, stresul poate fi chiar mai mare ca la prima diagnosticare.

-          Indoiala.Vei incepe sa pui sub semnul indoielii tratamentul acordat prima data si alegerile facute atunci. Important este sa nu privesti inapoi, incercand sa intelegi situatii care s-au dus, ci sa te concentrezi asupra situatiei curente si a modului in care vei trece si de aceasta incercare.

-          Furie. Indreptata spre organismul tau si doctor, care nu a putut sa opreasca boala. Trebuie sa ai in vedere insa ca alegerile facute initial in materie de tratament au fost facute pe baza informatiilor disponibile atunci.

-          Oboseala. Fie ca trebuie sa infrunti din nou efectele secundare ale tratamentului, fie ca trebuie sa iti informezi familia ca boala a revenit, simti ca nu vei fi in stare sa duci toate acestea la bun sfarsit. Insa, nu uita ca ai mai trecut odata prin lucrurile acestea poate avand la baza aceleasi sentimente de neputinta.

 

La acestea se vor adauga: socul, anxietatea, frica, suferinta. Incearca sa te concentrezi pe avantajele pe care le ai acum: stii mai multe despre boala si tratament, ceea ce poate reduce anxietatea rezultatului medical, iti cunosti doctorul si spitalul, ceea ce aduce un sentiment de comfortabilitate fiind intr-un mediu familiar. La toate acestea se adauga faptul ca ai mai trecut odata prin asta, asa ca vei stii mai bine acum ce decizii sa iei. Foloseste experienta trecuta in avantajul tau pentru ca iti va da un simt de control asupra deciziilor ce urmeaza sa le iei privind tratamentul necesar pentru a trece si acest hop.

 

Informatii preluate de pe site-urile:

http://lymphoma.about.com/od/livingwithleukemia/qt/When-Leukemia-Or-Lymphoma-Returns.htm
http://www.mayoclinic.com/health/cancer/CA00050
http://www.cancer.net/all-about-cancer/treating-cancer/dealing-cancer-recurrence

TRATAMENT INJECTABIL PENTRU STIMULAREA LEUCOCITELOR

-Factorii de crestere leucocitari-

In momentul in care esti sub tratament chimioterapic, o serie de efecte secundare vor fi inevitabile. Printre acestea mentionam scaderea tuturor globulelor (celule albe/leucocite), atat cele bolnave – in cazul maladiilor hematologice- cat si cele sanatoase, crescand si riscul de infectii (perioada de aplazie). De obicei, globulele albe sanatoase se refac pana la urmatoarea cura de chimioterapie, insa exista si cazuri in care acest lucru se intampla foarte lent.

Astfel, pentru a scadea riscul ca pacientul sa se confrunte cu infectii, si pentru ca doza si intervalul intre chimioterapii sa nu fie alterate, medicul apeleaza de multe ori la medicamente speciale: proteine numite „factori de crestere leucocitari” sau factori de crestere granulocitari”, pe scurt „factori de crestere”. Rolul lor este de a stimula maduva in a produce mai multe celule albe, in special din clasa neutrofilelor (granulocitelor).

Exista 3 tipuri de astfel de factori de crestere ce pot fi folositi: lenograstim (denumirea cormerciala a medicamentului: Granocyte), filgrastim (denumiri comerciale: Neupogen, Nivestim, Ratiograstim, Zarzio) si filgrastim pegylat (denumirea comerciala: Neulasta).

De mentionat insa ca aceste medicamente nu sunt necesare pentru toate tipurile de chimioterapie, asa cum am precizat, celulele albe refacandu-se in majoritatea cazurilor de la sine. De asemenea ele nu actioneaza imediat avand o perioada de lucru in medie de 7-14 zile, dependenta de chimioterapia anterioara, pana cand ajung sa restaureze la normal nivelul protector de globule albe. Acest lucru face ca, desi se administreaza aceste molecule pacientul poate prezenta oarecare infectii. Diferenta este ca prin asocierea factorlor de crestere tratamentului antibiotic infectiile se vindeca mult mai repede si nu se extind. De accea masurile de igiena corporala, alimentara si de mediu stricte, a casa sau la spital trebuie continuate.

Totodata, factorii de crestere mai pot fi uzitati singuri sau dupa o doza inalta de chimioterapie, pentru a stimula maduva sa produca mai multe celule stem care ajung in sange si pot si recoltate si conservate pentru autotransplant.

Aceeasi factori de crestere reprezinta instrumentul pentru stimularea si mobilizarea catre sangele periferic a celulelor stem la donatorul de maduva oasoasa care doneaza celule stem periferice. In aceasta situatie se porneste de la un numar normal de celule albe in sange si se stimuleaza producerea unei cantitati mai mari pentru ca surplusul sa poata fi donat.

Reactia fiecarei persoane in parte la tratament este diferita. De obicei, efectele secundare nu sunt severe si inceteaza in momentul in care terapia este oprita. Dintre ele mentionam:

-          Dureri osoase- se prezinta sub forma unui disconfort la nivelul oaselor pelvisului, spatelui, bratelor sau picioarelor. Se pot administra medicamente anti durere (paracetamol, contramal etc)

-          Piele inrosita cu mancarime- acest lucru survine in zona in care injectia a fost administrata. In caz de reactie mai importanta se pot administra antialergice.

-          Febra si frisoane. In aceasta situatie trebuie contactat medicul pentru a-i evalua gravitatea, a face diferenta intre o febra datorata medicamentului sau o febra datorata unei infectii in perioada de lucru a medicamentului cand inca globule albe nu sunt inca revenite la normal si pentru instaurarea tratamentului eficace.

-          In rare cazuri cand se administreaza la persoanele sanatoase pentru mobilizarea celulelor stem pot da o marire a volumului spline. In cazul in care se apare si o durere in partea stanga a abdomenului trebuie contactat medicul.

-          Pentru orice alte simptome este bine sa consultati medicul (de familie, la urgente sau specialistul care va ingrijeste), deoarece un diagnostic corect al altor probleme nu trebuie trecut cu vedere doar pentru ca urmati un tratament cu factori de crestere.

TRATAMENT INJECTABIL PENTRU STIMULAREA LEUCOCITELOR

LIMFOM HODGKIN

Ce este limfomul Hodgkin?

Este un tip de cancer al sistemului limfatic. Exista doua tipuri de limfoame: Hodgkin si non-hodgkin, diferenta dintre ele fiind la nivel celular.

Simptome:

In majoritatea czurilor- 80%- se constata unul sau mai multi ganglioni mariti. Se pot intalni la nivelul gatului sau a subratului, dar si in alte zone. Cresterea este una rapid si se incadreaza intr-un dimetru de 2 cm. La palpare sunt nedurerosi, tari si elastici. Exista 10% dintre cazuri in care ganglionul este vizibil si este situat intre cei doi plamani. De obicei se observa in cazul unui control de rutina.

-          Transpiratie in exces- mai ales noaptea;

-          Temperatura ridicata;

-          Pierdere in greutate- mai mare de 5 kg;

-          Oboseala;

-          Tuse sau senzatie de sufocare;

-          Mancarime persistenta pe trup.

Cele mai comune simptome sunt transpiratia in exces, temperatura ridicata si pierderea in greutate. Acestea sunt cunoscute cu numele de simptome B.

Diagnosticarea:

Se face prin inlaturarea unui nodul limfatic spre analiza, procedura cunoscuta sub numele de biopsie. Alte teste includ: cele ale sangelui, biopsia maduvei prin recoltarea unei portiuni de os din pelvis pentru a determina daca exista celule afectate, radiografie a pieptului, CT, PET pentru a masura activitatea celulelor in diferite parti la corpului, RMN. Totodata, analizele sanguine pot rata un proces inflamator prin cresterea considerabila a VSH-ului sau proteinei C reactiva la care se adauga cresterea leucocitelor in sange.

Tratament:

Medicamentele cele mai des uzitate se dau in urmatoarele combinatii:

ABVD: protocol alcatuit din urmatoarele combinatii de citostatic: doxrubicina, bleomicin, vinblastin, dacarbazin.

ChlVPP: combinatie de chlorambucil, vinblastin, procarbazine si prednison.

BEACOPP: protocol cu: bleomicin, etoposid, doxrubicina, ciclofosfamida, vincristin, procarbazina, prednison.

Efecte secundare ale chimioterapiei:

1.               Rezistenta redusa la infectii;

2.               Anemie;

3.               Vanatai si sangerari;

4.               Stari de voma;

5.               Dureri bucale;

6.               Oboseala;

7.               Pierderea parului;

Radioterapia: se foloseste dupa un ciclu de chimioterapie pentru a trata zone exacte, anumiti noduli limfatici. Tratamentul va fi stabilit de catre radioterapeut in functie de anumiti parametrii personalizati. Ca si efecte adverse, radioterapia poate provoca oboseala, stari de voma si caderea parului.

Tratamentul cu doze inalte de chimioterapie si autotransplantul:

In cazul in care pacientul nu raspunde la chimioterapia de baza, va urma sedinte de chimioterapie cu doze inalte. Inainte de aceasta, deoarece distruge celulele sanatoase din corp, se vor recolata din maduva spinarii celule stem ce se vor pregati pentru autotransplant, in momentul in care se va termina cura de chimioterapie.

Recaderea: in cazul unei reveniri a bolii, vei primi chimioterapie si radioterapie si este posibil sa ai parte si de autotransplant

VIRUSUL HTLV-I

CE ESTE VIRUSUL HTLV-I?

Virusul HTLV-I a fost primul retrovirus uman descoperit. A fost izolat in 1980 de catre echipa condusa de Robert Gallo din Statele Unite ale Americii. Astazi stim cu certitudine ca circa 5% dintre persoanele infectate cu acest virus dezvolta o forma de leucemie. Zonele unde virusul este cel mai activ au fost identificate ca fiind: S-E Japoniei, Caraibele, America Latina si Africa tropicala.

BOLI CU CARE ESTE ASOCIAT:

De la bun inceput virusul a fost asociat unei leucemii limfoide cu celule T adulte, de unde si numele virusului: Human T cell Leukemia/Lymphoma Virus. Maladia Leucemie/ Limfom cu celule T adulte este specifica zonei Japoniei acolo unde intr-un an apar 700 de cazuri noi dintr-un milion de oameni infectati.

O alta boala asociata infectiei cu virusul mai sus numit este “tetrapareza spastica tropicala” a carei incidenta este crescuta in Antile si Guyana franceza. Per total, probabilitatea dezvoltarii uneia dintre cele doua patologii dupa infectarea cu virusul este de 5%.

TRANSMITEREA:

Transmiterea virusului: in tarile afectate endemic, transmisia se face de la mama la copil, avand cea mai mare rata, de 15-20%. Pe locul 2 sunt relatiile sexuale, transmiterea facandu-se de la barbat la femeie. Urmeaza transfuziile de sange, responsabile si ele de contactarea virusului.

SIMPTOME SI TRATAMENT PENTRU TIPUL DE LEUCEMIE INDUS DE VIRUS:

Leucemia/Limfomul cu celule T adulte este o forma de cancer agresiva, cu o evolutie rapida, rezistenta la chimioterapie si se manifesta cu precadere asupra indiviziilor intre 20 si 70 de ani. Simptomele de obicei variaza: se pot “ascunde” pe o perioada de timp sau se pot observa ganglionii limfatici umflati ori ficatul marit. In formele acute, pacientul poate avea in organism celulele maligne, dar fara simptomatologie o perioada lunga de timp. Asocierea chimioterapiei cu diferite antivirale, incepe sa aduca speranta, mai ales in cazurile cronice, insa prognosticul pentru astfel de forme de leucemie sau limfom este unul sumbru.

La ora actuala, din pacate, nu exista un vaccin impotriva acestui virus.

CAUTAREA DONATORULUI SI GVHD-UL

CUM GASIM DONATORUL POTRIVIT LA MOMENTUL POTRIVIT?

Exista forme de leucemie, cum este cea acuta mieloblastica, ce implica din start nevoia unui transplant, fie cu donator inrudit, fie cu donator neinrudit, pentru a avea o sansa la viata. Transplantul insa presupune un proces complex ce trebuie desfasurat intr-un anumit interval de timp pentru a fi optim bolnavului. Articolul de fata isi propune sa dezvolte acest subiect al cautarii donatorului si al momentului propice pentru ca, aflati in fata acestui tip de tratament, bolnavii sa inteleaga exact ce presupune. Spuneam ca exista doua tipuri de transplant: cu donator inrudit, care poate fi frate sau sora compatibili sau parintii partial compatibili( acest tip de transplant se mai numeste si haplotransplant), si donator neinrudit compatibil (MUD) sau partial compatibil. Exista o a treia posibilitate de transplant cu celule din cordonul ombilical. Aceste trei modalitati de transplantare nu sunt disponibile in toate centrele din lume. Astfel, dupa ce medicul curant mentioneaza necesitatea efectuarii unui transplant pasul firesc este acela de a efectua testele de compatibilitate in familie pentru a determina ulterior tipul de transplant necesar. Odata ce acest lucru s-a elucidat, in functie de transplantul necesar, pasul urmator este de a alege centrul care va efectua procedura. Daca nu exista compatibilitate in cadrul familiei, incepe cautarea unui donator neinrudit. Cautarea unui astfel de donator se face intr-o baza internationala de date si are mai multe trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: varsta, antecedente medicale( spre exemplu, daca pacientul a fost infectat cu citomegalovirus este optim sa se gaseasca un donator cu acelasi tip de infectie), ca donatorul sa fie disponibil si sa doreasca donarea. Odata identificat donatorul si efectuat transplantul, cea mai acuta problema survine in efectele secundare. Cel mai des intalnit si mai important efect secundar este „gazda contra grefa”, pe scurt GVHD, care poate fi acut si cronic, si care are mai multe stadii de manifestare: inflamarea, ranirea, repararea, vindecarea sau daunele. Avem astfel mai multe grade ale dezvoltarii:

Gradul 1 in care eruptia acopera mai putin de jumatate din piele, ficatul este normal, la fel si intestinele.

Gradul 2: eruptia acopera mai mult de jumatate din piele, ingalbenir in crestere si functionare anormala a ficatului, apare si diareea apoasa cu crampe.
Gradul 3: similar in simptomatologie cu gradul 2.

Gradul 4: se observa cel mai bine la nivelul pielii care este toata rosie cu vezicule. 50% dintre pacienti sunt afectati de GVHD, factorii de risc fiind multipli dupa cum urmeaza:
- Donatorul: au avut un donator partial compatibil sau neinrudit, donator de sex opus( donator feminin pentru pacient masculin) sau in varsta.
- Pacient : varsta inaintata, diagnosticul ce l-a adus la transplant, tratament intens de conditionare.
GVHD acut- apare in 100 de zile si poate dura pana la 1 an si afecteaza in principal pielea si ficatul. Se manifesta prin eruptii cutanate, diaree si functie hepatica anormala. Intre 3 si 48% din pacientii cu GVHD sunt afectati de aceasta forma.

GVHD cronic- apare dupa 100 zile si are o serie de simptome diferite  ca: înăsprirea și uscăciunea pielii, gurii, a ochilor, organelor genitale, dureri articulare, diaree, restricții de respirație. Astfel, va ataca o gama larga de organe: piele, ochi, gura, goastrointestinal, ficat, musculoskeletal, plamani, genitourinar. Avand in vedere complexitatea simptomatologiei, poate dura un timp nedefinit. In majoritatea cazurilor, s-a constatat ca in 1-2 ani de zile riscul si durata scad. Intre 13%-42% dintre pacientii transplantati sufera de aceasta forma de GVHD. Acest efect secundar se poate preveni printr-o medicamentatie atent supravegheata si exacta. Schema de tratament este dupa cum urmeaza:

Ziua -7: perioada de conditionare cu Campath.
Ziua 0: ziua transplantului cu celulele stem. Acum se folosesc Methrotexat sau ATG sau Ciclofosfamida sau Maravioc.
Ziua +100: intervine aici partea de imunosupresie, folosind urmatoarele medicamente: Ciclosporin sau Tacrolimus sau Sirolimus.

Cel mai des se folosesc urmatoarele combinatii: Campath cu ciclosporin; methrotexat cu ciclosporin. Exista insa si combinatii de medicamente dezvoltate recent cu actiune buna impotriva GVHD: Tacrolimus+Sirolimus; Ciclofosfamida se recomanda a fi administrata fara adjuvante.
Dozajul medicamentelor de mai sus trebuie sa fie exact deoarece prea multa substanta activa incetineste procesul de recuperare a sistemului imunitar ceea ce duce la infectii si, deci, creste riscul de recidiva. Prea putina substanta activa duce la aparitia uneia dintre cele doua forme de GVHD. In cazul in care preventia nu ajuta si GVHD-ul se manifesta in una dintre cele doua forme ale sale, prima linie de tratament o constituie steroizii. S-a constatat ca 55% dintre pacienti raspund pozitiv la tratamentul cu steroizi. Se recomanda pentru efecte benefice urmatoarele combinatii: pentru gradul 1: mentinerea nivelului ciclosporinei, steriod crema administrat de 2 ori pe zi
Pentru gradul 2: pentru o persoana ce cantareste 60 de kg se administreaza 60 mg steroizi, tablete de prednison sau methylprednisolon injectabil, steriod crema de 2 ori pe zi daca GVHD este la nivelul pielii, la care se adauga o doza terapeutica de ciclosporina.
Pentru gradul 3 sau 4: steroizi de 120 mg/zi daca pacientul are 60 de kg, Methylprednisolon injectabil, steroid crema de 2 ori pe zi daca GVHD este la nivelul pielii, la care se adauga o doza terapeutica de ciclosporina. Este adevarat ca steroizii au si efecte secundare, insa acestea pot fi controlate.
Dintre efectele cele mai des intalnite, mentionam:

dificultate de a dormi si schimbari de comportament- pentru a le evita luati steroizi devreme si comunicati cu medicul si familia;

vulnerabilitate la infectii- pentru a evita se prescriu terapii antifungice, virale, bacteriene;
indigestii, sangerari la nivelul stomacului- se poate tine sub control cu medicamente ca lansoprazole;

senzatie de foame- mare atentie la dieta si se recomanda miscarea fizica;

nivelul ridicat al glicemiei- se recomanda pentru a tine in control glicemia o dieta saraca in glucide;
cresterea tensiunii- se monitorizeaza pentru a nu ajunge la cote alarmante si se recomanda medicatie potrivita;

pierderea de masa musculara- se poate compensa prin miscare, fizioterapie;

subtierea pielii- feriti-va de activitatea solara si hidratati-va corespunzator;

subtierea si fragilizarea oaselor- medicatie cu calciu, acid alendronic. Pentru tratarea GVHD-ului intestinal se recomanda: pentru reducerea diareelor si crampelor octreotide( injectabil), loperamide( tablete), buscopan(ambele). Pentru reducerea inflamatiilor se pot folosi steroizi ca butesonide( tablete), clisma spuma. Vitala este mentinerea fluidelor in organism, pentru aceasta recomandandu-se monitorizarea scaunelor si a lichidelor consumate intr-o zi. Toate acestea insa trebuie completate cu o nutritie adecvata alcatuita de un nutritionist, hranirea prin perfuzii, daca bolnavul nu poate ingera mancarea. Experienta transplantului nu este una facila si fara hopuri, necesitand atat din punct de vedere fizic cat si psihic eforturi considerabile din partea bolnavului si a familiei. De aceea nu ignorati ajutorul de specialitate- apelati la un psiholog pentru consiliere si suport.

SIMPTOMELE LEUCEMIEI. LA CE SA FIM ATENTI

Leucemia este un tip de cancer al sangelui ce afecteaza maduva osoasa. Ca orice boala, prezinta cateva simptome specifice care, atunci cand apar, ar trebui sa te trimita imediat la doctor. Din pacate, de multe ori ele sunt atribuite unor patologii comune, incercarea de a fi tratate in lumina acestor banuieli intarziind tratamentul corect. Iata cateva dintre simptomele cele mai frecvente care ar trebui sa te atentioneze:

- Anemia- caracterizata prin diminuarea cantitatii de hemoglobina sub valoarea de 13 g la 100 ml de sange la un barbat adult, de 12 g la la femei si copii,  si de 14 g la nou nascuti. Simptomele sunt paloare la nivelul pielii si mucoaselor, o crestere a ritmului respirator, o accelerare a batailor inimii la efort si o oboseala crescanda.

-Trombopenia apare atunci cand cantitatea de trombocite scade sub valoarea de 150000 pe mm cub. Ea poate fi cauza unor sangerari provocate sau spontane. Printre alte simptome specifice trombopeniei este si purpura (mici pete rosii pe piele), echimozele (vanatai).  Intre 80000 si 150000 de plachete pe mm cub nu este cazul de risc hemoragic major daca nu exista si alte probleme de coagulare asociate. Atunci cand numarul plachetelor scade sub 20000 pe mm cub, acompaniata de manifestari hemoragice reprezinta o urgenta si se recomanda transfuzii de masa trombocitara.

- paloare;

- senzatie de oboseala;

- dureri osoase si de incheieturi;

- infectii;

- sangerari spontane.

Desi exista mai multe tipuri de leucemie, simptomele de mai sus sunt aproape universale, valabile pentru toate cele 4 tipuri.

 

APLAZIA MEDULARA

CE ESTE APLAZIA MEDULARA?

Aplazia medulara este o patologie ce afecteaza maduva osoasa si se traduce prin diminuarea numarului de globule albe, rosii si plachete. Practic, maduva nu mai poate produce numarul suficient de globule metionate mai sus pentru a asigura functionarea normala a organismului.

CAUZELE APLAZIEI MEDULARE:

Aplazia medulara poate aparea din cauze toxice- expunerea la anumite elemente si produse chimice, ca derivati ai benzenului- sau din cauza unor anumite infectii ca tuberculoza sau hepatita. Insa, in majoritatea cazurilor- 70%- nu se stie ce a declansat conditia; aceasta aplazie medulara se numeste idiopatica.

SIMPTOME ALE APLAZIEI MEDULARE:

Din cauza numarului scazut de globule, cei afectati vor avea simptome ca:

- anemia;

- cresterea numarului de infectii;

- sangerari spontane, hemoragii.

DIAGNOSTICAREA APLAZIEI MEDULARE:

Diagnosticarea se face pe baza:

- analizei sangelui periferic: unde se va observa numarul redus al trmbocitelor;

- Testul Ham: mai este numit si testul hemolizei la sucroza;

- Screening pentru anemia Fanconi;

- Identificarea mutatiilor genetice;

- Biopsie medulara- una dintre cele mai importante analize pentru a stabili diagnosticul.

- Studii imagistice: PET-ul, spre exemplu.

 

TRATAMENT PENTRU APLAZIA MEDULARA:

TRANSFUZII DE SANGE: pentru a restabili nivelul initial al trombocitelor, si nu numai, se vor efectua transfuzii de sange care vor ameliora simptomele. Insa trebuie tinut cont de faptul ca acestea nu vindeca aplazia medulara.

TRANSPLANTUL DE MADUVA OSOASA: acesta este recomandat pacientilor mai tineri de 55 de ani si cu o forma extrem de severa poate fi de doua feluri: cu donator inrudit- in cazul in care exista o ruda de gradul 1 compatibila- sau cu donator neinrudit. Statisticile arata ca bolnavii severi care apeleaza la acest tip de tratament au o rata de supravietuire de 60%. Cei care au un prognostic favorabil inca de la depistarea bolii ajung la un procent de 80%.

TERAPIA ANTIBIOTICA: pentru ca leucocitele sunt la un nivel scazut, riscul de infectii este extrem de crescut si este imperios necesar sa fie tratata ca o urgenta medicala prin oferirea de antibiotice.

ADMINISTRAREA DE CORTICOSTEROIZI

TERAPIE CU SERURI GLOBULINICE – acestea ar trebui administrate odata cu corticosteroizii

TRATAMENT HEMOSTATIC- acesta se administreaza pentru a opri sangerarile ce apar.

 

LIMFOMUL NON-HODGKIN RECADERE

CE ESTE RECADEREA?

Recaderea, in momentul in care discutam despre limfomul Non-Hodgkin, este posibila si inseamna reaparitia bolii, dupa ce pacientul a fost in remisie- nu mai avea celule canceroase active in organism- mai mult de 30 de zile de la terminarea tratamentului.

DE CE APARE RECADEREA?

Recaderea survine deoarece tratamentul initial nu a reusit sa elimine toate celulele afectate. Exisa insa teorii care vorbesc despre o predispozitie genetica sau de efectul expunerii la elemente nocive din mediul inconjurator sau infectii.

CUM SE DEPISTEAZA?

De obicei supravietuitorul simte la pipait aparitia unor noduli sau are simptome familiare deja, care ii indica probabilitatea ca in organism sa fie posibila reaparitia bolii. Sunt prezente si cazuri in care apar simptome total noi, insa ideea generala ramane aceeasi: ceva se intampla in organism. O a treia categorie de supravietuitori nu manifesta niciun simptom ci descopera recaderea la un control de rutina. Confirmarea banuielilor se face printr-o serie de teste printre care CT sau PET scan.

CINE ESTE PREDISPUS SPRE RECADERE?

Regula generala spune ca cei mai predispusi sunt pacientii care au fost diagnosticati intr-un grad evoluat al bolii.

OPTIUNI DE TRATAMENT:

Tratamentul pentru recadere depinde foarte mult de modul in care ai fost tratat prima data, cand boala s-a depistat deoarece este posibil ca boala sa fie rezistenta acum la medicamentele folosite sau ca acestea sa fie extrem de toxice pentru anumite organe si astfel sa nu poata folosite recurent. Astfel, este posibil sa se foloseasca alt protocol de chimioterapie, la care sa se adauge si sedinte de radioterapie.

LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA

Pentru cei interesati, Grupul European de Lucru pentru Leucemie Acuta Limfoblastica si Grupul Roman de Lucru pentru Studiul Leucemiilor Acute au elaborat un manual dedicat celor care sufera sau celor care au in familie cazuri de leucemie acuta limfoblastica. Cei interesati il pot accesa folosind link-ul de mai jos:

 

Manual leucemie acuta limfoblastica