Cum se trateaza LMC?

In faza cronica: initial, daca leucocitoza este foarte mare, este necesara o terapie citoreducatoare cu idrosiuree si hidratare pentru a aduce leucocitele la normal. Apoi sunt posibile diverse optiuni terapeutice:

a) S-a demonstart ca inhibitorii de tirozin kinaza sunt eficienti in LMC. Imatinib mesilatul (Glivec), astazi medicament de prima alegere, este un inhibitor puternic al traducerii (acea parte a metabolismului celular care determina traducerea mesajului acidului nucleic in proteina) iar in LMC determina raspuns hematologic la 95% din pacienti.
Raspunsul citogenetic apare la 80% din pacienti nou diagnosticati. Aceasta terapie este insotita de toxicitate mica si este suportata chiar de pacientii varstnici.
Efectele adverese cele mai evidente sunt crampele musculare, retentia de apa cu crestrere in greutate, edeme periorbitale, conjunctivita si eruptii cutanate, rezolvabile cu suspendarea temporara a administrai medicamentului si cu reducerea dozajului. Doza medie pentru un pacient in faza cronica este 400mg/zi.
Lipsesc inca rezultatele pe termen lung, cu ajutorul carora se poate stabili cat trebuie sa dureze terapia; rezultate contrastante au fost observate prin suspendarea administarii medicamentului, dar in general s-a raportat o incetare a raspunsului citogenetic si o reaparitie a lui la readministarea medicamentului.
De asemenea lipsesc date depre posibiltatea utilizarii cu succes a terapiei de salvare cu interferon sau prin transplant medular la pacientii care recidiveaza dupa suspendarea terapiei sau care nu raspund la terapie.

O data cu utilizarea Glivecului trebuie monitorizat raspunsul molecular, utilizand tehnici de biologie moleculara cu PCR: de tip calitativ si cantitativ.
O reducere precoce a nivelului transcrerii e predictova pentru un raspuns citogenetic si un decurs favorabil.

Nivele scazute de boala reziduala sunt asociate cu o remisune continua: o reducere de 3 logaritmi a nivelului bazal al transcreirii dupa 12 mese de terapie sunt asociate cu o supravietuire de 98% la 42 de mese, si e definita ca raspuns molecular major. Imatinibul este utilizat cu rezultate optime in leucemia limfatica acuta Philadelphia pozitiva si in alte tipuri de leucemii.
Au fost semnalate fenomene de rezistenta la Imatinib, mai frecvente in faza avansata a bolii si un astfel de fenomen e asociat cu mutatii punctiforme (modificari ale unui singur aminoacid) la locul de legare a moleculei sau evolutii clonale cu prezenta unor alterari citogenetice aditionale.

Se cunosc mai mult de 30 de mutatii, reconoscibile prin metode cromatografice iar abordurile terapeutice pentru a suprima aceste fenomene de rezistenta sunt diverse: cresterea dozei de medicament la 600-800mg/zi, combinarea Glivecului cu alte medicamente, utilizarea altor inhibitori.

b) Exista multe date disponibile referitoare la terapia cu interferon alfa. Aceasta substanta stimuleaza sistemul imunitar impotriva bolii cu demonstrarea in laborator a activarii unor tipuri particulare de limfocite T si NK si producerea de substante active impotriva celulelor bolnave. Circa 20-30% dintre pacienti ajung la o remisiune citogenetica completa si circa 55% prezinta chiar un raspuns citogenetic major cu o evidenta crestere a supravietuirii pe termen lung.

O posibila evidenta a bolii moleculare (vizibila doar prin PCR) exista chiar si la pacientii cu raspuns citogenetic major, dar semnificatia ei raportata la supravietuire ramane inca de determinat. Pacientii de peste 60 de ani au acelasi raspuns citogenetic ca si cei tineri, dar efectele toxice sunt majore. Interferonul poate avea diverese efecte adverse: sindrom pseudogripal (subfebrilitate, dureri osteomusculare), greata, anorexie, scaderea in greutate si posibile tulburari ale umorilor/dispozitie, toate cu greu reversibile daca se intrerupe administrarea medicamentului.

Dupa tratamente indelungate tulburari imunomediate ca hipertiroidismul, hemoliza autoimuna si tulburari ale tesutului conjunctiv pot fi diagnosticate. Pacientii care ating remisunea completa trebuie sa continue o astfel de terapie, chiar daca sunt descrise remisuni care persista dupa incetarea administrarii medicamentului. Interferonul poate fi utilizat chiar si in recidivele aparute dupa transplantul alogenic de maduva osoasa.

c) transplantul alogenic de maduva osoasa reprezinta tratamentul care incearca (?) sa vindece LMC. Pacientii sub 50 de ani chiar si in faza cronica sunt candidati la un transplant medular alogenic, fie de la un donator compatibil fie de la o ruda; trebuie sa se tina cont de toxicitatea crescuta si de mortalitatea asociata unui transplant. Cele mai bune rezultate sunt cele obtinute cu un transplant facut intr-un an de la diagnostic. Cu

d) Noi inhibitori: noi molecule eficiente sunt folosite experimental pentru a invinge rezistenta unor pacienti fata de Glivec sunt de 30 de ori mai puternice daca se leaga de alte molecule (src).