CE INSEAMNA SA FII SUPRAVIETUITOR?

Modul in care am fost crescuti, cultura careia ii apartinem, are o amprenta puternica asupra felului in care noi intelegem lucrurile din jurul nostru si insemnatatea cuvintelor. Pentru fiecare dintre noi orice cuvant este trecut prin filtrul experientelor personale, prin filtrul informatiilor pe care le avem la dispozitie, al fricilor noastre sau capacitatii noastre de relationare. In 1987, cand doctorul Fitzhugh Mullan se declara „supravietuitor” al cancerului nu putea anticipa discutiile si definitiile ce se vor naste peste ani. Exista un subiectivism in tot ceea ce facem, asa ca nu este de mirare ca se nasc interpretari la tot pasul. Spre exemplu, americanii definesc a fi „supravietuitor” orice pacient din momentul diagnosticarii si ramane supravietuitor pe viata, indiferent de rezultatul tratamentului si a calitatii vietii. E greu pentru noi sa intelegem o astfel de interpretare. Pentru europeni, insa, supravietuitor indelungat este numit numai pacientul care se afla in remisie de 3-5 ani. In Italia spre exemplu multi dintre pacienti nu doresc sa fie numiti astfel din cauza legaturii care exista intre termen si conotatia de moarte, care persista cu mult dupa momentul in care se instaleaza remisia. Poate una dintre cele mai deschise spre interpretari si comentarii este experienta bolii si a diagnosticului. Este mai mult decat evident ca a avea cancer si perioada ce incepe de la aflarea vestii pana la remisie nu este la fel: exista pacienti care considera boala un lucru extrem de negativ, care nu se vad reusind, pentru care totul este un calvar nesfarsit, ce nu se poate termina bine. Nimic din ceea ce provoaca atata suferinta, atat morala cat si fizica, nu poate avea un sfarsit fericit. Si exista pacienti pentru care boala este o oportunitate de a invata, care reusesc sa treaca peste socul initial acceptand ceea ce li se intampla ca o posibilitate si timp castigat pentru a schimba lucrurile care i-au adus aici, de a renaste. Sunt oameni care inteleg ca a avea cancer nu este o condamnare la moarte si, desi lupta este grea si lunga si pentru ei si familiile lor, poate fi dusa la bun sfarsit si pot renaste mai puternici. Printre altele, dincolo de natura lor, comunicarea este parte importanta a acestui mod de a percepe lucrurile. Este nevoie ca medicul sa explice cat mai bine bolnavului cu ce se confrunta: ce inseamna boala, ce sanse sunt la vindecare, ce inseamna tratamentul, care vor fi efectele adverse, ce stari vor alterna, tot ce urmeaza sa se intample. Asa bolnavul va fi pregatit pentru ceea ce il asteapta, va dezvolta o relatie de sinceritate si transparenta cu medicul ceea ce ii va aduce o oarecare senzatie de control si va limita nivelul de stres. In general vorbind, supravietuitor inseamna sa ai aceeasi speranta de viata ca si cand nu ai fi avut cancer si din ce in ce mai multe voci spun raspicat ca poti duce o viata frumoasa aproape la fel ca cea de dinainte de diagnostic. Poti duce o noua viata chiar mai buna, in prisma experientei sufletesti pe care ai avut-o.

Sursa: http://www.cancercenter.it/notizie/2013/07/10/78/le-parole-giuste-.shtml

CUM SPUI CELOR DIN JUR CA AI CANCER?

 

Pe langa socul initial si sentimentele confuze care apar atunci cand afli ca suferi de cancer, inca o problema delicata te va pune la incercare: cum spui familiei tale ca suferi de complita patologie? Nu ai vrea sa ii ranesti si nici sa ii faci sa se ingrijoreze excesiv, suferinta lor fiind pentru tine un factor de stres in plus la boala initiala. Articolul de fata isi propune sa ii ghideze pe cei care au fost diagnosticati recent pentru a face fata cu succes incercarii de a le spune parintilor, rudelor, familiei ca incepe o lupta grea!

Reactia imediata este aceea de a spune tuturor pentru a putea conta pe sprijinul cator mai multi oameni. Trebuie insa putina grija: nu toti vor avea o atitudine constructiva si vor putea sa te sprijine in lupta cu boala. De aceea este important sa alegi un numar cat mai mic de oameni carora sa le spui despre ceea ce ti se intampla. Incearca sa tii cercul destul de restrans la prietenii cei mai apropiati si familie.

A spune: „Am cancer” nu este deloc usor. Aceste 2 cuvinte pot elibera din tine o serie de emotii pe care nu stiai ca le ai. Toate sentimentele pe care le-ai acumulat vor fi acum eliberate, ceea ce terapeutic este un lucru bun. Descarcandu-te de tot ceea ce este negativ, acceptand ca ai aceasta boala, vei putea sa te pregatesti pentru lupta care te asteapta si nu vei alimenta lucrurile si emotiile mai putin placute pe care le-ai interiorizat de la aflarea diagnosticului pana acum. Cand ceilalti aud ca ai cancer se vor gandi la ce este mai rau. Este o reactie fireasca avand in vedere informatiile la care avem acces. Incearca sa le explici exact ce se intampla, in functie de discutiile avute cu medicul tau curant, pentru ca ei sa inteleaga ca aceasta boala poate sa fie invinsa si ca tu vei reusi sa faci acest lucru. Daca vei lasa interpretarea diagnosticului si a modului in care lucrurile vor evalua in mainile lor, reactiile negative nu te vor ajuta pe tine sa te obisnuiesti cu gandul intr-o maniera constructiva. Acest lucru este important: cum te raportezi tu la boala, nu cei din jurul tau.

Primul care de cele mai multe ori afla vestea, poate cateodata chiar inaintea pacientului, daca medicul considera ca gravitatea bolii poate perturba va fi sotul sau sotia ori partenerul/partenera de viata. In cazul in care acest lucru nu se intampla si medicul discuta cu tine direct, este important sa fii sincer: sa ii redai intocmai informatiile pe care le-ai primit. Partenerul/partenera/sotul sau sotia va trebui sa fie alaturi de bolnav pe toata durata tratamentului: sa aiba grija de bolnav atunci cand va fi acasa dupa o cura de chimioterapie, suport psihologic in momentele dificile, sa acompanieze bolnavul la doctor. Toate acestea creaza senzatia de lucru in echipa ceea ce va da bolnavului un real punct de sprijin si o senzatie de siguranta ca va fi cineva langa el care ii va fi alaturi, atat in momentele bune cat si in cele mai putin placute, pe toata durata luptei.

In cazul in care ai copii si ei trebuie informati despre boala de care suferi. Nu este deloc usor mai ales ca parintii au instinctul natural de a-si proteja copiii. Psihologii insa sunt de parere ca omiterea unui astfel de lucru nu ajuta pe termen lung copilul, de aceea este bine sa fii sincer si deschis cu privire la etapa ce urmeaza si schimbarile pe care le va aduce. Spune-le tu ce inseamna cancerul, pe intelesul lor, ce tratament si ce efecte vor urma, ce etape trebuie strabatute pentru a nu lasa spatii goale pe care copilul sa le umple cu informatii de pe internet sau televizor, care poate nu au nimic de a face cu starea ta. Incearca sa fii pozitiv pentru ca cel mic sau cea mica sa inteleaga ca totul va fi bine, dincolo de tratamentele lungi si efectele adverse. Daca simti ca nu vei putea face aceste lucruri, apeleaza la un psiholog pediatru: acesta va gasi instrumentele necesare pentru a informa copilul despre starea ta actuala de sanatate. Orice cale ai alege, ai grija sa fie informat: a nu sti ce se intampla sau a afla din alta parte variante distorsionate vor aduce copilului suferinta si anxietate, determinandu-l sa isi creeze scenarii catastrofice; niciun parinte nu si-ar dori asta pentru copilul sau, iar suferinta s-ar rasfrange si asupra ta, adaugand un stres nenecesar asupra organismului tau.

Cand vei vorbi despre boala de care suferi cu familia si prietenii, aceleasi coordonate raman valabile: acestia vor fi oamenii ce vor sta alaturi de tine pe tot parcursul tratamentului si luptei, asa ca este bine sa fii sincer atat cu detaliile privind boala de care suferi cat si cu fricile, anxietatile, sentimentele pe care le ai.

In momentul in care le vei comunica oamenilor apropiati diagnosticul tau, fii pregatit(a) sa tii cont de un aspect foarte important. O astfel de veste trezeste in oameni un sentiment extrem de neputinta si revolta, cu atat mai mult cu cat este vorba despre o persoana apropiata. Mai mult, cand cineva afla despre un astfel de diagnostic primit de cineva drag, neputinta in a salva persoana respectiva mai este insotita si de un alt sentiment, unul mult mai personal si profund – trairea mai constienta sau mai inconstienta ca nu ne putem pune nici pe noi insine la adapost de o astfel de sentinta.

In functie de cat de constienta este aceasta traire, persoanele din jur ar putea reactiona negativ la primirea vestii pe care i-o dati despre dumneavoastra; tineti insa cont de faptul ca daca fac acest lucru, actioneaza de fapt din acel sentiment de neputinta si din temerile pe care le au si pentru dumneavoastra si pentru ei insisi. Este important sa fiti pregatiti si astfel de reactii pentru a va putea proteja emotional.

Dupa socul initial, in cadrul unei discutii ulterioare este bine sa le comunici de asemenea care sunt asteptarile tale  de la ei, sa ii faci atenti ca ai nevoie de suportul lor; nu de putine ori se intampla ca tocmai persoanele diagnosticate cu cancer sa fie cele care ii linistesc pe cei apropiati si ii securizeaza, cand lucrurile ar trebui sa stea exact invers.

ALIMENTE CARE AJUTA LA CRESTEREA CELULELOR ALBE IN ORGANISM

Celulele albe sunt produse de catre maduva si au ca si rol prinicipal apararea organismului de diferite infectii ce il pot ataca. Scaderea nivelului de leucocite in organism poarta numele de leucopenie si este un efect advers direct al curelor de chimioterapie sau radioterapie pe care bolnavul le face atunci cand este diagnosticat cu o forma de cancer. Exista mai multe nivele ale leucopenie, masurate de la 0 la 4: daca la gradul 0 nivelul leucocitelor nu scade sub 4000, la gradul 4 este mai mic ca 1000. In cazul in care, dupa terminarea curei de chimioterapie nivelul leucocitelor este la 2500-3000 este foarte probabil ca, pana la urmatoarea cura, sa ajunga la valorile normale. Leucopenia incepe sa se manifeste in intervalul 7-14 zile de la inceputul tratamentului, iar in intervalul 14-21 zile incep sa se refaca celulele albe. Cel mai insemnat pericol al leucopeniei este dezvoltarea de infectii. Astfel simptomele care indica o cantitate mica e leucocite in organism sunt:
– febra ridicata- peste 38 de grade;
– tuse si durere in gat;
– senzatie de arsura in momentul urinarii;
– diaree.
Daca prezinti vreunul dintre simptomele de mai sus este important sa discuti cu medicul tau pentru a lua masurile necesare. Pe langa metodele medicale de tratarea a leucopeniei, exista si alte variante de a creste numarul leucocitelor pana la nivelul normal, care sa nu te ingrijoreze. Articolul de fata isi propune sa iti ofere o serie de sfaturi pentru a potenta cresterea leucocitelor pana la un nivel normal intr-un mod natural:
– Evita zaharul si dulciurile in general.
– Consuma alimente bogate in acid folic, cum ar fi: lapte, portocale sau spanac.
– Bea mult ceai verde. Fiind o sursa de antioxidanti, ceaiul verde va ajuta organismul tau sa lupte impotriva infectiilor. Conform unui studiu efectuat pe frunzele de ceai verde, s-a constatat ca acesta incetineste replicarea virusilor, ceea ce inseamna ca organismul nu va pierde multe celule albe in lupta cu infectiile.
– Consuma alimente bogate in proteine, ca oua, carne slaba, peste, produse din soia, si cele in beta-glucan, un imunostimulator puternic, ca ciupercile.
Toate acestea insa ar trebui discutate cu medicul tau curant si aprobate de acesta pentru ca diferite combinatii de terapii naturiste pot duce la recaderea cancerului!

CE SE INTAMPLA DUPA TRANSPLANT?

In cazul in care, pentru a te recupera, atunci cand suferi de o forma de leucemie sau alta boala hemtologica, este necesar transplantul cu siguranta vei primi o serie de informatii de la medicul tau privind riscurile acestei forme de tratament si ce inseamna ea pentru organismul tau. Dar ce se intampla dupa ce faci transplantul? Despre lucrurile bune pe care fiecare si le doreste si le obtine vorbesc marturiile membrilor nostrii. Articolul de mai jos isi propune sa atraga atentia si asupra catorva probleme mai importante care pot aparea dupa transplant si pe care este bine sa le stim din vreme pentru a fi pregatiti sa le gestionam.

Exista mai multi factori care trebuie luati in calcul atunci cand discutam despre ce se intampla dupa transplant:

A.Factori anteriori transplantului:

  • starea de sanatate generala a pacientului la momentul transplantului
  • varsta,
  • chimioterapia si radioterapia efectuate inainte de transplant
  • complicatiile in cursul tratamentelor efectuate inainte de transplant
  • tipul de boala
  • raspunsul bolii la tratamentul anterior transplantului, raspuns evaluat imediat anterior transplantului

B. Factori care tin de transplant:

  • tipul de transplant efectuat (autolog, allogenic)
  • tipul de protocol de conditionare efectuat (chimioterapie/radioterapie)
  • complicatiile in timpul transplantului
  • severitatea GVHD-ului (reactia grefa contra gazda, „graft versus host disease”),
  • recuperarea sistemului imunitar.

Toate acestea sunt importante si pot avea efecte asupra: altor organe (ficatul, rinichii, plamani, inima, glandele endocrine, cristalinul etc), aparitia sau nu a recaderii, cancere secundare, infertilitatea.. Sa le luam pe rand:

Probleme ale altor organe: Acestea trebuie monitorizate cu atentie deoarece este important sa fie depistate la timp si tratate ca atare. De aceea ti se vor face analize de sange, radiologice (radiografii, ecografii, tomograf etc), sau pentru monitorizarea functiei unui organ anume (ex: respiratia ta va fi controlata pentru a constata cu teste de spirometrie daca ai primit un tratament cu un medicament toxic pentru plamani sau daca GvHD-ul a ajuns la plamani; o ecografie cardiaca iti va fi prescrisa regulat pentru identificarea la timp a posibilelor efecte toxice ale chimioterapiei, in special a celei care contine antracicline)

Recaderea: Scopul transplantului este acela de a prelungi viata pacientului. Cu toate acestea recaderea este posibila, fie la cateva luni dupa transplant, fie la cativa ani dupa acesta. Dupa ce trec 5 ani de la transplant, recaderile sunt rare. Daca are loc o astfel de recadere, posibilitatile de tratament sunt mai limitate, ele depinzand foarte mult de starea generala de sanatate a pacientului si de modul in care cancerul raspunde la medicatie. Se poate relua chimioterapia sau pentru cei care au facut transplant alogenic, o varianta este sa primeasca o infuzie de limfocite de la donator pentru a creste efectul grefei contra cancerului chiar cu riscul de a creste si GvHD. Cateodata un al doilea transplant este posibil. Alte variante ar fi tratamentul care vizeaza confortul pacientului, fara sa isi propuna sa vindece boala (tratamentul paliativ) sau includerea pacientului intr-un protocol de experimentare a unor medicamente noi.

Cancere secundare: Exista posibilitatea ca, dupa transplant, sa dezvolti un cancer secundar. Acest risc depinde de tipul  si cantitatea de chimioterapie si radioterapie pe care le- ai facut inainte si in timpul de transplantului. Cei care fac transplant alogenic au risc mai mare de a dezvolta un cancer secundar fata de cei care au facut transplant autolog, dar cancerele secundare pot aparea si la pacienti care nu au facut transplant ci numai chimioterapie sau radioterapie. Insasi unele cancere hematologice pot aparea la distanta de mai multi ani de o chimioterapie sau radioterapie facuta pentru un alt tip de cancer.

Cel mai comun tip de cancer de sange dupa transplant este limfomul cu celule B, generat de virusul Epstein-Barr. In mod normal, acest virus este tinut sub control de catre sistemul imunitar, insa, in conditiile in care acesta este tinut la minimum de imunosupresoare. Noile protocoale de chimioterapie de conditionare pentru transplantul allogenic ca si monitorizarea frecventa post transplant scad considerabil acest risc.

Alte forme de cancere de sange care se pot dezvolta la cativa ani de la transplant sunt: leucemia acuta si sindromul mielodisplastic. Acesta din urma desi nu este un cancer, ci o stare precanceroasa, aunci cand apare secundar unui tratament pentru un alt cancer se poate agrava mai rapid.

Pot aparea si tumori solide la ficat, gura, creier, tiroida, san, oase etc. In acest scop, dupa un tratament pentru cancer bolnavul intra intr-un program de urmarire regulata la inceput prin medicul specialist hematolog apoi, dupa mai multi ani prin medicul de familie.

In concluzie, factorii de risc pentru aceste tipuri de cancer pot fi: radioterapia si chimioterapia efectuate inainte de transplant sau parte a protocolului de transplant, probleme ale sistemului imunitar, varsta mai mare de 40 de ani la momentul efectuarii transplantului, infectii cu virusul Epstein-Barr, hepatita B, citomegalovirus, hepatita C.

Infertilitatea: aceasta este o problema ce trebuie discutata cu doctorul inainte de a incepe pregatirea pentru transplant in cazul in care ea nu este deja secundara chimioterapiei facute anterior transplantului. Nu transplantul (infuzia de celule stem) este cel care duce la infertilitate, ci chimioterapia si radioterapia de conditionare a carei toxicitate se acumuleaza celei efectuate anterior pentru tratarea bolii. Transplantul autolog  nu duce sistematic la infertilitate dar ea poate aparea in functie de conditiile biologice de baza ale fiecaruia (varsta, rezerva si calitatea ovarelor, spermatozoizilor)si chimioterapia anterioara efectuata. Aceeasi logica este valabila pentru transplantul allogenic cu conditionare atenuata. In schimb toate tipurile de conditionare mieloablativa pentru transplantul allogenic, folosite pentru pacienti tineri si cu boli agresive, duc sistematic la infertilitate.

Programele pentru prevenirea infertilitatii nu sunt standardizate la nivel international si depind de experienta fiecarui centru/spital chiar si in strainatate. In Romania nu exista un protocol in acest sens, dar o discutie cu medicul ginecolog consultant al sectiei de hematologie poate fi utila, in principal la diagnostic. Ea poate sa va ajute sa decideti in functie de riscul genetic asociat bolii, riscul genetic acumulat din cauza chimioterapiei efectuate deja, rezervei de celule sexuale existente, posibilitatilor practice din centrul unde va aflati si in primul rand in functie de urgenta de tratament a cancerului, daca exista o solutie potrivita pentru dumneavoastra.

In final, putem spune ca transplantul este o etapa in lungul drum pe care pacientul merge in paralel cu boala si daca speram sa fie o etapa victorioasa, nu inseamna ca cele doua drumuri se despart. De aceea este important sa invatam sa ne gestionam viata in paralel cu toate incercarile pe care le presupune tratamentul, cu sprijinul familiei si al echipei de medici care ne ingrijeste.

 

Informatii preluate de la :

http://lymphoma.about.com/od/livingwithleukemia/qt/When-Leukemia-Or-Lymphoma-Returns.htm
http://www.mayoclinic.com/health/cancer/CA00050
http://www.cancer.net/all-about-cancer/treating-cancer/dealing-cancer-recurrence

RECADEREA IN CAZUL PATOLOGIILOR DE SANGE

In cazul recaderiilor un lucru este cert: amalgamul de sentimente, care copleseste bolnavul ce credea ca a castigat lupta pentru totdeauna si nu se va mai confrunta cu indelungatele cure de chimioterapie si efectele adverse. De la deznadejde la dezamagire, furie si sentimentul de renuntare, o serie de sentimente negative inunda sufletul bolnavului. Desi recaderea este posibil unul dintre cuvintele cele mai de temut, exista solutii si modalitati de a trece si de aceasta incercare! Articolul de fata isi propune sa explice pe intelesul pacientilor ce inseamna „recaderea” si ce presupune din punct de vedere medical.

Recaderea survine deoarece tratamentul initial nu a reusit sa distruga toate celulele canceroase. Chimioterapia si radioterapia, in cazul patologiilor in care a fost necesara, a distrus un numar mare de celule canceroase insa in cazul in care au mai ramas cateva, acestea se vor multiplica in timp ducand la recadere. Acest lucru nu inseamna ca tratamentul a fost unul eronat, ci ca patologia ta are o serie de caracteristici care inevitabil ar fi dus aici.

POT PREVENI RECADEREA?

Exista pacienti care, atunci cand sunt confruntati cu recaderea, cred ca aceasta a aparut deoarece ei au facut sau nu au facut ceva anume. Este foarte departe de adevar: chiar daca respecti toate indicatiile doctorului, boala poate sa revina.

UNDE APARE RECADEREA?

Cancerul poate reaparea in zona in care a fost diagnosticat initial sau poate migra spre alte zone ale organismului. Astfel, exista 3 categorii:

– Locala: adica patologia a reaparut acolo unde a fost diagnosticata initial sau foarte aproape, fara sa se fi raspandit;

– Regionala: adica patologia a reaparut in zonele „vecine” ariei in care a debutat initial;

– La distanta: deja discutam despre localizari la alte organe.

 

 

DIAGNOSTICAREA RECADERII

Cu siguranta, in momentul in care ai intrat in remisie doctorul ti-a dat anumiti pasi pe care sa ii respecti si ti-a vorbit despre riscul unei recaderi si simptomele la care ar trebui sa fii atent. Totodata, a stabilit si un program de vizite medicale. De cele mai multe ori in cadrul unei astfel de programari pentru evaluarea pacientului, medicul realizeaza ca are de-a face cu o recadere. Desigur, vei face din nou analize de laborator si imagistica pentru ca suspiciunile medicului sa fie confirmate.

TRATAREA RECADERILOR

Tratamentul pentru recadere s-ar putea sa fie diferit de cel pe care l-ai avut prima data. Doctorul va tine cont in elaborarea lui de starea ta de sanatate generala, locul in care a aparut din nou cancerul, dimensiunea lui, tipul de tratament pe care l-ai urmat prima data etc. Se vor incerca noi combinatii de medicamente sau chiar medicamente care, in momentul respectiv, sunt in etape de testare.

CUM SA GESTIONEZI DIN PUNCT DE VEDERE PSIHIC RECADEREA

Cum spuneam si mai sus, in momentul in care medicul te anunta ca suferi o recadere, sentimentele initiale, cele aparute atunci cand ai fost prima data diagnosticat, vor reveni. Cele mai comune emotii pe care poti sa le simti sunt:

Stresul. In momentul in care ai terminat terapiile, ai inceput sa iti reiei viata si obiceiurile anterioare, cu gandul ca tot ceea ce reprezenta cancer s-a dus. Atunci cand, dupa cateva saptamani, luni sau chiar ani, doctorul te anunta ca boala a revenit, stresul poate fi chiar mai mare ca la prima diagnosticare.

Indoiala.Vei incepe sa pui sub semnul indoielii tratamentul acordat prima data si alegerile facute atunci. Important este sa nu privesti inapoi, incercand sa intelegi situatii care s-au dus, ci sa te concentrezi asupra situatiei curente si a modului in care vei trece si de aceasta incercare.

Furie. Indreptata spre organismul tau si doctor, care nu a putut sa opreasca boala. Trebuie sa ai in vedere insa ca alegerile facute initial in materie de tratament au fost facute pe baza informatiilor disponibile atunci.

Oboseala. Fie ca trebuie sa infrunti din nou efectele secundare ale tratamentului, fie ca trebuie sa iti informezi familia ca boala a revenit, simti ca nu vei fi in stare sa duci toate acestea la bun sfarsit. Insa, nu uita ca ai mai trecut odata prin lucrurile acestea poate avand la baza aceleasi sentimente de neputinta.

 

La acestea se vor adauga: socul, anxietatea, frica, suferinta. Incearca sa te concentrezi pe avantajele pe care le ai acum: stii mai multe despre boala si tratament, ceea ce poate reduce anxietatea rezultatului medical, iti cunosti doctorul si spitalul, ceea ce aduce un sentiment de comfortabilitate fiind intr-un mediu familiar. La toate acestea se adauga faptul ca ai mai trecut odata prin asta, asa ca vei stii mai bine acum ce decizii sa iei. Foloseste experienta trecuta in avantajul tau pentru ca iti va da un simt de control asupra deciziilor ce urmeaza sa le iei privind tratamentul necesar pentru a trece si acest hop.

 

Informatii preluate de pe site-urile:

http://lymphoma.about.com/od/livingwithleukemia/qt/When-Leukemia-Or-Lymphoma-Returns.htm
http://www.mayoclinic.com/health/cancer/CA00050
http://www.cancer.net/all-about-cancer/treating-cancer/dealing-cancer-recurrence