CE SE INTAMPLA DUPA TRANSPLANT?

In cazul in care, pentru a te recupera, atunci cand suferi de o forma de leucemie sau alta boala hemtologica, este necesar transplantul cu siguranta vei primi o serie de informatii de la medicul tau privind riscurile acestei forme de tratament si ce inseamna ea pentru organismul tau. Dar ce se intampla dupa ce faci transplantul? Despre lucrurile bune pe care fiecare si le doreste si le obtine vorbesc marturiile membrilor nostrii. Articolul de mai jos isi propune sa atraga atentia si asupra catorva probleme mai importante care pot aparea dupa transplant si pe care este bine sa le stim din vreme pentru a fi pregatiti sa le gestionam.

Exista mai multi factori care trebuie luati in calcul atunci cand discutam despre ce se intampla dupa transplant:

A.Factori anteriori transplantului:

  • starea de sanatate generala a pacientului la momentul transplantului
  • varsta,
  • chimioterapia si radioterapia efectuate inainte de transplant
  • complicatiile in cursul tratamentelor efectuate inainte de transplant
  • tipul de boala
  • raspunsul bolii la tratamentul anterior transplantului, raspuns evaluat imediat anterior transplantului

B. Factori care tin de transplant:

  • tipul de transplant efectuat (autolog, allogenic)
  • tipul de protocol de conditionare efectuat (chimioterapie/radioterapie)
  • complicatiile in timpul transplantului
  • severitatea GVHD-ului (reactia grefa contra gazda, „graft versus host disease”),
  • recuperarea sistemului imunitar.

Toate acestea sunt importante si pot avea efecte asupra: altor organe (ficatul, rinichii, plamani, inima, glandele endocrine, cristalinul etc), aparitia sau nu a recaderii, cancere secundare, infertilitatea.. Sa le luam pe rand:

Probleme ale altor organe: Acestea trebuie monitorizate cu atentie deoarece este important sa fie depistate la timp si tratate ca atare. De aceea ti se vor face analize de sange, radiologice (radiografii, ecografii, tomograf etc), sau pentru monitorizarea functiei unui organ anume (ex: respiratia ta va fi controlata pentru a constata cu teste de spirometrie daca ai primit un tratament cu un medicament toxic pentru plamani sau daca GvHD-ul a ajuns la plamani; o ecografie cardiaca iti va fi prescrisa regulat pentru identificarea la timp a posibilelor efecte toxice ale chimioterapiei, in special a celei care contine antracicline)

Recaderea: Scopul transplantului este acela de a prelungi viata pacientului. Cu toate acestea recaderea este posibila, fie la cateva luni dupa transplant, fie la cativa ani dupa acesta. Dupa ce trec 5 ani de la transplant, recaderile sunt rare. Daca are loc o astfel de recadere, posibilitatile de tratament sunt mai limitate, ele depinzand foarte mult de starea generala de sanatate a pacientului si de modul in care cancerul raspunde la medicatie. Se poate relua chimioterapia sau pentru cei care au facut transplant alogenic, o varianta este sa primeasca o infuzie de limfocite de la donator pentru a creste efectul grefei contra cancerului chiar cu riscul de a creste si GvHD. Cateodata un al doilea transplant este posibil. Alte variante ar fi tratamentul care vizeaza confortul pacientului, fara sa isi propuna sa vindece boala (tratamentul paliativ) sau includerea pacientului intr-un protocol de experimentare a unor medicamente noi.

Cancere secundare: Exista posibilitatea ca, dupa transplant, sa dezvolti un cancer secundar. Acest risc depinde de tipul  si cantitatea de chimioterapie si radioterapie pe care le- ai facut inainte si in timpul de transplantului. Cei care fac transplant alogenic au risc mai mare de a dezvolta un cancer secundar fata de cei care au facut transplant autolog, dar cancerele secundare pot aparea si la pacienti care nu au facut transplant ci numai chimioterapie sau radioterapie. Insasi unele cancere hematologice pot aparea la distanta de mai multi ani de o chimioterapie sau radioterapie facuta pentru un alt tip de cancer.

Cel mai comun tip de cancer de sange dupa transplant este limfomul cu celule B, generat de virusul Epstein-Barr. In mod normal, acest virus este tinut sub control de catre sistemul imunitar, insa, in conditiile in care acesta este tinut la minimum de imunosupresoare. Noile protocoale de chimioterapie de conditionare pentru transplantul allogenic ca si monitorizarea frecventa post transplant scad considerabil acest risc.

Alte forme de cancere de sange care se pot dezvolta la cativa ani de la transplant sunt: leucemia acuta si sindromul mielodisplastic. Acesta din urma desi nu este un cancer, ci o stare precanceroasa, aunci cand apare secundar unui tratament pentru un alt cancer se poate agrava mai rapid.

Pot aparea si tumori solide la ficat, gura, creier, tiroida, san, oase etc. In acest scop, dupa un tratament pentru cancer bolnavul intra intr-un program de urmarire regulata la inceput prin medicul specialist hematolog apoi, dupa mai multi ani prin medicul de familie.

In concluzie, factorii de risc pentru aceste tipuri de cancer pot fi: radioterapia si chimioterapia efectuate inainte de transplant sau parte a protocolului de transplant, probleme ale sistemului imunitar, varsta mai mare de 40 de ani la momentul efectuarii transplantului, infectii cu virusul Epstein-Barr, hepatita B, citomegalovirus, hepatita C.

Infertilitatea: aceasta este o problema ce trebuie discutata cu doctorul inainte de a incepe pregatirea pentru transplant in cazul in care ea nu este deja secundara chimioterapiei facute anterior transplantului. Nu transplantul (infuzia de celule stem) este cel care duce la infertilitate, ci chimioterapia si radioterapia de conditionare a carei toxicitate se acumuleaza celei efectuate anterior pentru tratarea bolii. Transplantul autolog  nu duce sistematic la infertilitate dar ea poate aparea in functie de conditiile biologice de baza ale fiecaruia (varsta, rezerva si calitatea ovarelor, spermatozoizilor)si chimioterapia anterioara efectuata. Aceeasi logica este valabila pentru transplantul allogenic cu conditionare atenuata. In schimb toate tipurile de conditionare mieloablativa pentru transplantul allogenic, folosite pentru pacienti tineri si cu boli agresive, duc sistematic la infertilitate.

Programele pentru prevenirea infertilitatii nu sunt standardizate la nivel international si depind de experienta fiecarui centru/spital chiar si in strainatate. In Romania nu exista un protocol in acest sens, dar o discutie cu medicul ginecolog consultant al sectiei de hematologie poate fi utila, in principal la diagnostic. Ea poate sa va ajute sa decideti in functie de riscul genetic asociat bolii, riscul genetic acumulat din cauza chimioterapiei efectuate deja, rezervei de celule sexuale existente, posibilitatilor practice din centrul unde va aflati si in primul rand in functie de urgenta de tratament a cancerului, daca exista o solutie potrivita pentru dumneavoastra.

In final, putem spune ca transplantul este o etapa in lungul drum pe care pacientul merge in paralel cu boala si daca speram sa fie o etapa victorioasa, nu inseamna ca cele doua drumuri se despart. De aceea este important sa invatam sa ne gestionam viata in paralel cu toate incercarile pe care le presupune tratamentul, cu sprijinul familiei si al echipei de medici care ne ingrijeste.

 

Informatii preluate de la :

http://lymphoma.about.com/od/livingwithleukemia/qt/When-Leukemia-Or-Lymphoma-Returns.htm
http://www.mayoclinic.com/health/cancer/CA00050
http://www.cancer.net/all-about-cancer/treating-cancer/dealing-cancer-recurrence