Alex Ioan Ugrutan

Alex Ioan Ugrutan

DIAGNOSTIC :

Leucemie Mieloidă Acută – LAM M4

CINE SUNT EU?

M-am născut în 10 februarie 1990 la Zalău. Am terminat Școala de Asistenți Medicali Generaliști, îmi doresc să profesez în acest domeniu și sunt pasionat de sport și de călătorii.

CUM ERAM ÎNAINTE DE BOALĂ?

Un sportiv pasionat, plin de energie, mereu sănătos și atent la sănătatea mea.

POVESTEA MEA

La 24 de ani eram într-o formă fizică excelentă. Făceam foarte mult sport și din această cauză oboseala, vânătăile de pe brațe sau picioare, umflăturile apărute sau durerile de oase au fost considerate normale, drept mici accidentări la sală, nicidecum ca niște semne de boală. În două luni oboseala continuă și stările de rău general m-au făcut să ajung la Urgență și de acolo direct în camera sterilă cu transfuzii de sânge și terapie cu citostatice.

În toată suferința care a urmat mi-a fost aproape familia, niciun moment nu m-am simțit singur. Despre boala mea nu am știut prea multe la început, eu am numit-o „răceală la oase”, iar speranța că mă voi face bine nu m-a părăsit niciodată.

La un moment dat am aflat că am leucemie, iar clipele de spaimă au sporit suferința prin care treceam, cu toate că voiam să par viteaz în fața celorlalți. Am rămas în spital făcând terapie și luptându-mă cu boala, pentru mine și pentru cei dragi, timp de 2 ani grei.

Cei care m-au ajutat să înving au fost Dumnezeu, familia și medicii din Italia.

Momentul mult așteptat al transplantului a venit cu multe „peripeții” și am reluat pentru încă doi ani lupta cu suferința și teama, care au fost mult mau grele decât înainte. Am trecut prin stări continue de greață și neputința de a mânca, prin dureri cumplite și imposibilitatea de a mă mai mișca, prin tratamente cu morfină și prin infecții cu streptococul auriu și cu cel beta hemolitic C, prin infecții virale făcând Zona Zoster și chiar temuta AH1N1.

Acesta a fost momentul în care am realizat că Dumnezeu mă iubește și că nu mă lasă fără ajutor în fața atâtor provocări. Am hotărât să fiu și eu de ajutor altora și am urmat cu mult curaj Școala de Asistenți Medicali Generaliști, spre încântarea tuturor.

Am înțeles din tot prin ce-am trecut că viața nu e ușoară, dar trebuie acceptată așa cum este, iar cu încercările care ne sunt date trebuie  să luptăm din toate puterile cu credință în ajutorul lui Dumnezeu, cu curaj și cu încăpățânare că totul va fi bine.

CUM SUNT ACUM?

Am învățat că familia este cea mai importantă și că mă pot baza pe ea.

Am învățat că pot să trec peste momente foarte grele, cum ar fi terapiile cu citostatice, care au fost adevărate provocări pentru mine.

CARE AU FOST CELE MAI MARI DIFICULTĂȚI ȘI CUM AM REUȘIT SĂ TREC PESTE ELE?

  • Am simțit toată perioada de internare ca pe o lipsire de libertate;
  • M-am luptat cu nenumărate momente de teamă, suferință fizică, neputință de a mânca și o greață continuă;
  • Am fost paralizat și am suferit dureri cumplite, iar când nu am mai putut îndura am acceptat să mi se dea morfină;
  • Am avut Zona Zoster și gripa porcină AH1N1;
  • Am făcut infecții cu streptococul aureus și cu cel beta hemolitic C;
  • Am trecut peste toate cu determinare și o mentalitate de sportiv, cu sprijinul familiei, al medicilor și mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, care mi-a fost permanent alături.

CE ÎNDEMNURI AM PENTRU CEI CARE ACUM SUNT ÎN MOMENTE DE DIFICULTATE?

Îi îndemn să se gândească la faptul că dacă noi am reușit să învingem boala, o pot face și ei; să o considere ca pe orice altă boală de care se scapă; să se gândească la Dumnezeu care există și îi iubește și nu îi lasă la greu!

Să accepte viața așa cum este chiar dacă nu e ușoară, să aibă curaj și să lupte cu încăpățânare pentru viața lor!

CE AM ÎNVĂȚAT POZITIV DIN ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?

Am învățat că este nevoie de optimism, determinare, perseverență și încredere în Dumnezeu pentru a reuși să trecem peste orice provocare.