Andreea Ilie

Diagnostic: Leucemie mieloblastica acuta LAM M4

Povestea mea începe in August 2013 .

Pe atunci aveam aproape 21 de ani , multe vise și putine griji . Pana intr-o zi când datorită unor dureri de splină am ajuns la spitalul din Târgoviște . In urma unor analize , au decis sa ma trimită la Spitalul Fundeni , pe motiv ca nu au specialist hematolog .

Doctorii deja ii comunicaseră mamei ca ma suspectează de leucemie însă nu pot pune ei un diagnostic . Și așa , intr-o seara de miercuri ajunsă la spitalul Fundeni , cunosc medicul ce urma sa îmi devină aliat in ceea ce urma sa trăiesc, dr Leny Caban.

Diagnosticul a fost confirmat , domnișoara dr mi-a comunicat ceea ce avem de făcut și nu in ultimul rând , m-a îmbărbătat așa cum nimeni nu avea sa o facă mai bine . Nu am avut timp sa îmi plâng de mila , am început tratamentul in aceiași zi . Am aflat și ca îmi vor pierde parul , ca voi avea o pauza lunga de la facultate , dar cel mai important lucru a fost sa aflu ca psihicul te poate ajuta mai mult decât medicamentele .

Doctora mea , mi-a spus ca starea mea psihică va conta mai mult de 50% din întreg procesul .. Atunci am hotărât sa îmi pun toată încrederea in ea și in Dumnezeu și fără sa citesc pe google sau sa ascult alte păreri , am început sa cred ca dacă exista șanse de 1% ca eu sa fiu bine , eu fac parte din acel procent .

Au fost 7 luni , spitalul devenise casa mea , insa nu ma gândeam decât ca Dumnezeu are un scop pentru care trăiesc acest lucru . Am profitat de aceste luni pentru a ma regăsi, de a-mi creste încrederea in mine și de a înțelege ca in orice lucru aparent rău , exista si ceva bun .

După cele 7 luni , au continuat controale periodice , controale la care mergeam cu emoții greu de explicat in cuvinte însă ușor ușor viața mea a capăt contur . Am reușit sa ma angajez , sa ma reintegrez in colectivitate , am terminat și facultatea și am înțeles ca eu sunt cea mai importantă ființa pentru mine , iar toate lucrurile ce înainte îmi păreau de-o importantă majora , acum erau un fleac …

Au trecut 6 ani de când sunt in remisiune , in acest timp , Dumnezeu m-a binecuvântat și cu un copil , iar aceste rânduri sunt scrie pentru a face și alți pacienți sa vadă , ca exista o luminita la capătul tunelului ..