Din pacate, pana la momentul actual, stiinta nu poate explica prin mecanisme specifice (fiziologice, biologice, genetice) aparitia si evolutia bolii oncologice. Astfel a aparut psihooncologia, un hibrid intre medicina si psihologie care urmareste descifrarea aspectelor psihosomatice, a structurilor de personalitate ale bolnavului, a istoricului sau de viata si boala, a contextului psiho-socio-profesional al acestuia.
S-a constatat ca intre aceste aspecte si aparitia cancerului exista anumite corelatii, ca exista anumiti factori psiho-sociali de risc in aparitia cancerului. Din interactiunea acestor factori se dezvaluie profilul psihologic al individului, modul sau de a reactiona in fata bolii si de a se adapta la boala. Acesti factori care influenteaza reactia si adaptarea la boala ale bolnavului tin de contextul social, de cel medical si de cel psihologic.
Atitudinile sociale, ideile si conceptiile membrilor societatii despre boala oncologica, pot influenta procesul de acceptare si adaptare la notiunea de boala oncologica. Blamarea de catre societate, repudierea, izolarea sau compatimirea, si nu numai sunt factori perturbatori ai acestui proces.
Pentru economia procesului de adaptare la boala sunt foarte importante stadiul de evolutie al bolii, localizarea, natura disfunctiilor si simptomele produse. La fel de importante sunt si tratamentul si reactiile adverse ale acestuia, care pot fi interpretate ca o agravare a bolii, daca nu exista o comunicare eficienta intre medic si bolnav. Optiunile de tratament, prognosticul bolii si, nu in ultimul rand, suportul psihologic primit de la cadrele medicale influenteaza modul de a reactiona al pacientului la aflarea unui diagnostic de cancer.
Factorii ce tin de contextul psihologic al aparitiei bolii se refera la momentul cand apare boala, din punctul de vedere al responsabilitatilor sociale si personale, la resursele intrapersonale si interpersonale, ce tin de personalitatea premorbida, rezistenta la stress si la frustrare, mecanismele de aparare, modul cum bolnavul si-a reprezentat boala, experiente anterioare ale acestuia legate de boala, si in plus, tot ce tine de suportul familial si social (rude, prieteni, colegi, grupuri afiliate).
Adaptarea la acest tip de boala oncologica presupune adaptarea simultana la diagnostic, la boala, la tratament si la reactiile emotionale. Totodata, presupune a face fata tratamentului si reactiilor sale secundare si a-si asuma modificarea modului de a trai astfel incat sa fie in concordanta cu tratamentul si reactiile sale adverse, unele inevitabile.
Adaptarea bolnavului oncologic la aceasta noua situatie existentala este un proces lung, lent si deosebit de dificil si mai ales specific fiecarui individ in parte, depinzand de cumulul de factori ce interfera in mod diferit de la un bolnav la altul.
Pentru reusita procesului de adaptare la boala este nevoie de colaborarea stransa intre sferele existentei individului bolnav: sociala, medicala, familiala, psihologica.
Psiholog clinician Pascu Nicoleta – pascu_nico@yahoo.com – Clinica de Hematologie