Cancerul nu iti ia iubirea

Aceasta nu este o descriere medicala. Nu cuprinde statistici sau scheme de tratament, nu are proiecte de viitor. Articolul acesta vorbeste despre dragostea pentru cel aflat in suferinta. Articolul acesta este pentru cei care au in familie un bolnav de cancer, unde „familie” inseamna toti cei care ne fac viata mai frumoasa si fara de care nu putem razbi. Dupa zeci de analize, dupa vizite la doctor, dupa nodul din gat care apare iremediabil atunci cand auzi ca s-ar putea sa fie, vine ziua aceea cand, asezat pe scaun, cu inima strangulata de asteptare auzi, parca dintr-un vis: are cancer. Nu te pregateste nimic pentru asta. Nu exista putere interioara care, in momentul acela, sa iti sugrume golul din minte sau teroarea pe care o simti in fata diagnosticului. Cum e posibil? Cati dintre voi nu s-au intrebat asta? Cum e posibil ca mama, sora, tatal, fratele, iubitul, iubita, sotia, sotul, prietenul, prietena sa aiba cancer? Iti ingheata sangele in vene si pentru un moment paralizezi. Si ce te faci de acum incolo? O sa poti duce lupta pana la capat? Da. O sa existe in tine, inexplicabil, dincolo de dorinta de a invinge boala, o forta ce te va impinge mai departe si mai departe. De ce? Pentru ca iubesti! De acum incolo singura ta preocupare va fi sa ii iubesti: atunci cand sunt agatati de perfuzii ca de un cordon ombilical- ii iubesti. Cand le cade primul fir de par, anuntand continuarea implacabila- ii iubesti. Cand au slabit atat de mult de la tratament incat a ramas numai o silueta- ii iubesti.  Cand sunt obositi, satui de spital si de boala, de ei insisi si de noi toti- ii iubesti. Si mergi cu iubirea asta pretutindeni, in fiecare cotlon, in fiecare celula infestata de boala, prin fiecare perfuzie, in fiecare minut. Numai asa poti scapa- prin iubire. Lasa tot! Daca ai un prieten care sufera de cancer, lasa tot ce faci acum si du-te sa fii langa el, du-te sa il tii de mana, du-te sa fii alaturi de el si spune-i ca il iubesti, ca nu e singur, ca boala nu il defineste ci este o etapa peste care se poate trece. Spune-i tare si raspicat: cancerul nu iti fura demnitatea, nu iti ia sufletul, nu iti sechestreaza mintea. Cancerul nu iti ia iubirea!

3 comentarii la „Cancerul nu iti ia iubirea”

  1. Eu am trecut prin asa ceva in 2009 , cand mi s-a diagnosticat Linfoma non Hochkin. ….eu stau in Roma , dar am avut alaturi de mine prietenii si logodnicul meu ….e foarte important sa fii ajutat….

  2. de 2 ani de zile incerc sa lupt (de cand baietelul meu a fost depistat cu leucemie )si sa inteleg persoanele care iti intorc spatele in asemenea momente .

  3. Din pacate nu toti oamenii sunt la fel. Eu am invatat ca unii oameni nu pot fi alaturi de cei suferinzi, pt ca se simt prost in situatiile in care nu stiu ce sa faca, si atunci prefera sa se retraga.

Comentariile sunt închise.