Acesta este primul articol selectionat din Oxford Guide to CBT for People with Cancer, si nu numai…
In primul rand este necesara o diagnosticare corecta. Nu poate exista dubiu in privinta faptului ca acest tip de diagnostic declanseaza, la majoritatea oamenilor, o teama care o depaseste pe cea cauzata de alte diagnostice. In ciuda publicatiilor despre progresul facut in diferitele tipuri de terapii, pentru majoritatea oamenilor cuvantul „cancer” sugereaza o proliferare salbatica, necontrolata, de celule, care distrug corpul si duc la o moarte lenta si durereoasa. Prin urmare, cum credeti ca un pacient se poate simti? Ca sa puteti aprecia cam cum s-ar putea simti, imaginativa ca dumneavoastra sunteti in locul pacientului. Medicul d-voastra, crezand ca nu puteti face fatza realitatii, refuza sa va spuna diagnosticul corect si va ofera tot felul de eufemisme. Partenerului sau persoanei apropiate i se spune ca aveti cancer, si este sfatuit sa nu va spuna adevarul. Vi se spune ca aveti nevoie de terapii si sunteti internat. Observati ca ceva este in neregula deoarece medicii doresc sa discute cu rudele, cand discuta intre ei aproape ca soptesc, si observati ca terapiile sunt deosebite.Va simtiti izolat, anxios, neajutorat. In acest climat de teama si incertitudine, este foarte probabil sa experimentati o disperare emotionala foarte intensa.
Astfel de experiente au fost frecvente in America pana in anii ’60, ca de altfel si in Anglia. Bineinteles, medicii care procedeaza astfel, au cele mai bune intentii…doresc sa protejeze pacientii…Dar…au oare dreptate? Statisticile arata ca 66% din pacienti ar fi vrut sa stie adevarul, doar 7% prefera sa nu stie, si, foarte interesant, 19% neaga faptul ca li s-a spus. Tehnica de a nu spune adevarul pacientilor, persista in zilele noastre, in Sudul si Estul Europei, in timp ce in Vestul Europei, America de Nord si Australia, pacientul este informat asupra diagnosticului.