V.N.
Diagnosticat cu Limfom malign Hodgkin stadiul II
Bucuresti
Vindecat
Abia implinisem 15 ani, intrasem
la liceul dorit, eram intr-o binemeritata vacanta de vara, zic eu, cand fara sa ne dam seama viata noastra s-a dat peste cap. Diagnosticul prezumat, mai apoi confirmat, suna rece si dur: Limfom malign Hodgkin stadiul II. Diferenta intre viata si moarte o facea acum reusita unui tratament si nicidecum tineretea mea. Ne-au incercat in acea perioada diferite sentimente dar, cel mai des si cu cea mai mare intensitate, ma incerca sentimentul trecerii ireversibile a timpului, de fapt, cred ca atunci am inteles ceea ce este atat de greu sa constientizezi la doar 15 ani: exista moarte! Si din acea clipa am luptat si m-am maturizat, poate prea curand. Totul, in aceast gen de boli, se traduce prin lupta: sa iti invingi frica, sa iti invingi starile de rau, sa te acomodezi cu lungile zile de tratament, sa iti invingi nerabdare, sa demonstrezi in fiecare zi ca esti un om normal, pana la urma, si toti ceilalti trebuie sa te trateze asa.
Mama isi aminteste, uneori, ca in momentele ei de grea cumpana a avut norocul sa cunoasca si sa ii stea alaturi oameni de o inalta tinuta morala, fie ca sunt membri ai familiei, fie ca sunt prieteni sau necunoscuti. Eu, personal, cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa rezonam la durerile celorlalti si sa intindem mainile unii catre altii.
Povestea mea mi se pare mai putin importanta, ceea ce mi se pare important , insa, este hotararea fiecarui dintre noi de ajuta persoanele aflate in dificultate, implicarea fiecarui dintre noi in actiuni care sa se finalizeze cu o victorie, in concluzie sa aratam ca ne pasa si ne implicam in viata cetatii.
Nici eu si nici familia mea nu am uitat nimic si nici nu trebuie dar, pot sa spun ca am trecut mai departe. Voi implini in cateva luni 20 de ani, sunt student la Medicina in anul intii si cred cu tarie ca pentru viata oricarei fiinte merita sa te lupti. Asadar va provoc sa va luptati fiecare dintre voi asa cum puteti sau credeti si sunt convins ca de multe ori vom invinge si apoi stiti: ceea ce nu te omoara, te intareste.
Cu prietenie,
V.N.