Limfomul Non-Hodgkin

Tipuri de NHL

Exista mai multe tipuri de limfoame non-Hodgkin. Este important ca tipul NHL sa fie diagnosticat corect, pentru ca tratamentul este diferit . Pot fi afectate atat celulele de tip B, cat si celulele de tip T. Limfomul celular B Non-Hodgkin este mai comun decat limfomul celular T Non-Hodgkin.

Limfom celular B

• Limfomul difuz cu celule B mari
• Limfomul de centru folicular

Alte tipuri mai putin comune:

• Limfomul de zona B marginala – MALT
• Limfomul cu celule din „manta” (mantle cell lymphoma)
• Limfomul Burkitt
• Limfomul mediastinal(timic) cu celula B mare
• Limfomul B de zona marginala
• Limfomul limfocitic
• Limfomul limfoplasmacitoid /macroglobulinemia Walden-strom

Limfom celular T

Limfoamele de tip T sunt mai putin intalnite. Printre limfoamele de tip T sunt urmatoarele:

• Limfomul T periferic
• Limfomul cutanat cu celule T – incluzand sindromul Sézary si Mycosis fungoides
• Limfom anaplastic cu celula mare T
• Limfomul limfoblastic (de obicei cu celula T dar poate fi si cu celula B)

Cauze

Cauza aparitiei NHL este necunoscuta. Cei mai multi oameni la care apare boala nu prezinta factori de risc. Exista totusi cativa factori de risc care pot contribui la aparitia NHL.

• Imunitate scazuta de exemplu, la persoanele care iau medicamente imunosupresoare dupa transplantul unui organ, la persoanele care au HIV, la persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar. In ciuda riscului crescut, aparitia NHL este putin probabila chiar si la aceste persoane.
• Aparitia NHL ca un cancer secundar Persoanele care au fost tratate anterior de cancer au un risc mai mare sa dezvolte NHL. Unele medicamente chimioterapeutice dar si radioterapia cresc riscul aparitiei NHL. Totusi riscul este mic, in comparatie cu beneficiul tratamentului efectuat pentru tratarea cancerului primar.
• Infectiile Persoanele care au fost anterior expuse la virusul Epstein Barr (care cauzeaza febra glandurala) sau la HTLV (virusul T limfotrop) pot avea un risc mai mare sa dezvolte NHL. Infectia cu helicobacter pylori poate fi o cauza a unui tip de limfom care afecteaza de obicei stomacul, limfomul MALT.
• Boala celiaca Persoanele care sufera de boala celiaca (o alergie la gluten care poate cauza inflamarea intestinului subtire) au un risc putin mai crescut de a dezvolta NHL cu celula B sau un tip rar de limfom cu celula T de tip enteropatie.NHL nu este o boala infectioasa sau transmisibila. NHL nu este o boala ereditara.

Simptome

De cele mai multe ori, primul semn al NHL este o umflatura nedureroasa a unui ganglion limfatic de la nivelul gatului, axilei sau din zona inghinala.

Alte simptome:

• Transpiratii nocturne sau febra recurenta inexplicabila
• Pierderea poftei de mancare, scaderea in greutate inexplicabila, oboseala constanta
• La copii se poate manifesta prin tuse sau dificultati in respiratie; ei se pot plange de dureri abdominale .

Existenta unor astfel de simptome impune o vizita la medic. Aparitia unor astfel de simptome nu sunt semne sigure de NHL. Aceste simptome sunt comune si altor afectiuni mai putin grave. Dar atunci cand ele persista, o consultatie la medic este absolut necesara.

In functie de locul unde NHL apare, simptomele pot varia. De exemplu, cand limfomul apare in zona abdomenului, indigestia si durerile abdominale sunt cateva dintre simptome.

Diagnosticare

La aparitia unor astfel de simptome persistente si inexplicabile, medicul va recomanda analize de sange amanuntite si radiografii. De asemenea, medicul va face un examen medical. Examenul medical poate include palparea ganglionilor limfatici din zona gatului, axilei sau din zona inghinala pentru a verifica daca sunt mariti in volum.

Confirmarea diagnosticului se face printr-o biopsie. Se extrage un ganglion limfatic marit care va fi examinat la microscop in cautarea de celule canceroase.

Teste amanuntite

Daca biopsia indica prezenta celulelor canceroase, doctorul poate recomanda alte teste pentru a verifica daca limfomul s-a raspandit si la alte organe. Prin aceste teste se va determina stadiul bolii.

• Testele de sange vor fi efectuate regulat in timpul tratamentului pentru a verifica starea generala de sanatate, numarul de celule albe, rosii si numarul de trombocite, si de asemenea starea ficatului si a rinichilor.
• Radiografii la nivelul toracelui pentru a verifica daca exista boala in aceasta zona.
• Scanarea CT (scanarea tomografica computerizata) presupune o serie de radiografii care construieste o imagine tridimensionala a organismului. Acest test ca identifica orice ganglion care este mai mare decat in mod normal. Testul dureaza aproximativ 30 de minute.
• Scanarea PET utilizeaza o substanta care masoara activitatea celulelor din organism. Substanta este injectata, in general, intr-o vena a bratului. Scanarea se face, de obicei, la cateva ore dupa ce substanta a fost injectata. Zonele unde exista celule canceroase sunt mai active decat tesuturile din jur si de aceea vor fi vizibile in urma scanarii. Acest test este folosit pentru a vedea daca celulele canceroase s-au raspandit si in alte zone ale organismului. De asemenea, testul se utilizeaza si pentru a masura cat de repede celulele canceroase dispar din zonele afectate, dupa tratament.
• Rezonanta magnetica este un test similar scanarii tomografice computerizate, insa utilizeaza un magnet foarte puternic conectat la un computer pentru a crea o imagine detaliata a anumitor zone din organism. In timpul testului, pacientul va sta intins pe un pat care va fi introdus intr-un cilindru. Testul dureaza aproximativ 30 de minute.
• Punctia maduvei osoase presupune prelevarea unei mostre din maduva osoasa, din zona pelvisului, si examinarea ei la microscop pentru a verifica daca exista sau nu celule canceroase.
• Punctia lombara presupune extragerea unei mostre din lichidul cefalo-rahidian si examinarea acesteia la microscop pentru a verifica daca exista sau nu celule canceroase.

Progresia si stadiul bolii

Progresia bolii inseamna cat de repede celulele canceroase cresc si se extind in organism. Astfel, limfoamele au fost grupate in limfoame agresive si in limfoame indolente.

• Limfoamele indolente sunt limfoamele in care numarul de celule canceroase creste incet. Unele limfoame indolente nu necesita tratament pentru luni sau chiar ani de zile. Altele necesita tratament , iar in urma tratamentului se micsoreaza sau chiar dispar complet. Unele tipuri de limfoame NHL indolente pot fi vindecate cu tratament, dar altele recidiveaza la un moment dat. Limfomul de centrul folicular este un limfom indolent.
• Limfoamele agresive sunt limfoamele in care numarul de celule canceroase creste rapid. Aceste limfoame sunt simptomatice si au nevoie de tratament imediat. Chimioterapia este tratamentul uzual. Limfomul Burkitt, limfomul difuz cu celule B mari fac parte din categoria limfoamelor agresive.

Tratamentul

Multe persoane care sufera de NHL pot fi vindecate prin tratamentele actuale sau pot sa obtina remisiunea pentru multi ani.

O remisie completa este atunci cand nu mai exista semne de boala in organism.

O remisie partiala este atunci cand limfomul se micsoreaza astfel incat persoana se simte bine si nu are simptome specifice.

 

In general, planul tratamentului se stabileste in functie de anumiti factori:

• Tipul limfomului
• Varsta
• Starea de sanatate generala
• Care parti din organism sunt afectate
• Numarul de ganglioni limfatici afectati si daca alte organe sunt afectate.

Limfoamele indolente

Aceste limfoame evolueaza foarte incet in timp. Pentru cele mai multe persoane sunt necesare doar controale periodice, iar tratamentul poate fi amanat mult timp.

De obicei, primul tratament in astfel de limfoame este tratamentul chimioterapeutic care utilizeaza citostaticele impreuna cu anticorpi monoclonali. Daca NHL afecteaza doar un grup de ganglioni limfatici, e posibil ca cea mai buna solutie sa fie radioterapia in acea zona.

Dupa tratament, multe persoane care sufera de limfom indolent intra in remisie. Daca limfomul reapare, tratamentul consta ori in chimioterapie (cu sau fara anticorpi monoclonali) ori in radioterapie ori in tratament cu anticorpi monoclonali. De cele mai multe ori, dupa un nou tratament se obtine remisia. Limfoamele indolente NHL pot fi controlate in acest fel timp de multi ani.

Limfoamele agresive

Aceste limfoame se dezvolta foarte rapid si tratamentul trebuie acordat cat mai rapid. Tratamentul este, de obicei, o combinatie de medicamente chimioterapeutice(inclusiv anticorpi monoclonali) si steroizi. Pacientii pot primi tratamentul in regim ambulatoriu, dar uneori, este necesara si internarea in spital.

Daca limfomul a afectat si sistemul nervos central, pacientului i se va face o terapie intratecala – un medicament chimioterapeutic va fi injectat in lichidul cefalo-rahidian care se gaseste in maduva spinarii.

Tratamentul pentru unele limfoame agresive pot presupune utilizarea unei doze mari de medicamente chimioterapeutice (de exemplu in cazul limfomului Burkitt). Radioterapia poate face parte, de asemenea, din schema de tratament.

Chimioterapia

Limfoamele indolente sunt tratate, in general, cu medicamente chimioterapeutice sub forma de tablete(chlorambucil, fludarabine ). Alteori, insa, acestea sunt administrate intravenos (fludarabine). Se mai utilizeaza de asemenea o combinatie de medicamente numita CVP – ciclofosfamida, vincristine si prednison. Anticorpul monoclonal numit rituximab se poate administra impreuna cu CVP.

Limfoamele agresive Medicamentele se administreaza, in general, intravenos. Schema de tratament presupune mai multe runde de tratament care se intind pe parcursul a catorva luni. In general, se administreaza medicamentele pe parcursul catorva zile, iar apoi se asteapta recuperarea organismului timp de cateva saptamani inainte de inceperea unei noi runde de tratament. In general, in tratarea limfoamelor agresive se foloseste o combinatie de medicamente numita CHOP (ciclofosfamida, doxorubicin, vincristine, prednison). De asemenea, anticorpul monoclonal numit rituximab poate fi administrat impreuna cu CHOP.

Chemoterapia intratecala In cazul anumitor tipuri de limfoame, inainte de inceperea chimioterapiei, se face o punctie lombara. Punctia lombara este o procedura prin care se extrage o cantitate mica de lichid cefalorahidian din maduva spinarii. Cantitatea extrasa va fi analizata pentru a vedea daca celulele canceroase se afla sau nu si in maduva spinarii. In cazul in care se descopera celule canceroase, pacientul va incepe chimioterapia intratecala. Aceasta presupune injectarea in maduva spinarii a unui medicament chimioterapeutic pentru a impiedica celulele canceroase sa se inmulteasca. Chimioterapia intratecala poate fi administrata si preventiv (chiar daca nu s-au descoperit celule canceroase in maduva spinarii) in cazul anumitor tipuri de limfoame.

Terapia cu steroizi

Steroizii sunt medicamente care sunt administrare impreuna cu medicamentele citostatice pentru a ajuta la tratarea limfomului. Steroizii pot da o stare de bine pacientului si pot reduce senzatia de rau din timpul chimioterapiei.

Efectele secundare

Steroizii fac parte din schema de tratament obisnuita si ei pot fi administrati, de obicei, pentru perioade scurte de timp. Principalele efecte secundare sunt: indigestia, apetitul crescut, agitatie, insomnii.

Terapia cu anticorpi monoclonali

Anticorpii monoclonali sunt medicamente care au rolul de a recunoaste un anumit tip de celule canceroase, de a se atasa de ele si de a le distruge.

Rituximab

Acest medicament este folosit in tratarea anumitor limfoame NHL. Poate fi folosit de unul singur sau in combinatie cu chimioterapia. Rituximab-ul se ataseaza la o proteina numita CD20 care se gaseste la suprafata limfocitelor de tip B, atat la cele normale cat si la cele canceroase. Rituximab-ul stimuleaza sistemul imunitar in atacarea si distrugerea limfocitelor. Actioneaza atat asupra limfocitelor sanatoase cat si asupra celor canceroase. La sfarsitul tratamentului, nivelul celulelor sanatoase din sange va reveni la normal.

Alti agenti monoclonali

Unii anticorpi monoclonali contin molecule radioactive, care ataca celulele canceroase. Anticorpii monoclonali radioactivi folositi in tratamentul NHL sunt ibritumomab tixuetan(Zevalin@) si tositumomab(BEXXAR@)

Unii pacienti pot avea reactii alergice la tratamentul cu anticorpi monoclonali, mai ales la administrarea primei doze. Aceasta reactie alergica poate cauza o senzatie de rau, o scaderea a tensiunii arteriale. Pentru prevenirea acestor reactii alergice se administreaza anumite medicamente anterior inceperii tratamentului cu anticorpi monoclonali.

Radioterapia

Radioterapia reprezinta o metoda de distrugere a celulelor canceroase prin intermediul energiei de mare intensitate. Radioterapia se foloseste singular sau impreuna cu chimioterapia si actioneaza numai asupra unei anumite zone din organism.

Transplantul de celule stem

Este folosit in tratamentul NHL, mai ales, la pacientii la care boala a recidivat. Pacientului i se administreaza doze mari de chimioterapie si/sau radioterapie cu scopul de a distruge celulele canceroase. O data cu distrugerea celulelor cancerose se distrug insa si celulele sanatoase. Dupa pregatirea initiala, pacientului i se infuzeaza celule stem proprii, recoltate in prealabil, sau celule stem provenite de la un donator.