Tipuri de transplant si indicatii – Preliminarii

Determinarea raportului dintre probabilitatea de vindecare și riscul transplantului poate fi făcută numai de către medici. Din acest motiv, noi vă oferim ajutorul necesar în consultarea medicilor specialiști în vederea aflării tipului indicat de transplant pentru patologia specifică. În acest sens este necesară completarea raportului medical conform modelului sugerat. Acest raport furnizează indicații importante asupra tipului de patologie și în același timp ajută medicul la înțelegerea entității problemei.

Vezi acte necesare pentru transplant si pentru contactul cu medicii din strainatate

În prezent există două tipuri de transplant, fiecare dintre ele presupune direcții specifice în funcție de patologiile măduvei osoase și de stadiul maladiei:

1. TRANSPLANT DE CELULE STEM HEMATOPOIETICE (AUTOTRANSPLANT)

Celulele staminale hematopoietice sunt prelevate de la pacient în faza de remisie a maladiei hematologice și crioprezervate, adică congelate. Aceste celule vor face posibil transplantul. Procedura acestui transplant prevede într-o primă fază efectuarea unui ciclu puternic de chemoterapie (condiționare) care are scopul de a distruge atât celulele măduvei osoase sănătoase cât și cele bolnave. O dată completată chemoterapia, pacientului îi sunt restituite celulele sale stem hematopoietice decongelate pe cale intravenoasă. În acest mod, ceea ce a fost distrus este reparat de către celulele stem într-un interval de 2-3 săptămâni. Scopul autotransplantului este acela de a consolida, prin intermediul unei megadoze de chemoterapie, răspunsul deja bun la tratamentul standard. Mulți pacienți obțin în acest mod un control al maladiei pe o perioadă mai lungă care în anumite cazuri, fie chiar și limitate, se traduce într-o vindecare reală. Riscurile legate de procedura de autotransplant sunt de obicei limitate cu indice de complicații, potențial mortale, în 5-10% din cazuri. Cu toate acestea autotransplantul presupune un mare risc de recădere a maladiei hematologice tocmai pentru că sunt folosite celulele pacientului. În funcție de cazuri, recăderea poate să apară la 30 – 70% din pacienți.

2. TRANSPLANT ALOGENIC DE CELULE STEM HEMATOPOIETICE (ALOTRANSPLANT)

Este transplantul prin excelență, adică cel care constă în utilizarea celulelor stem hematopoietice prelevate de la un donator compatibil sănătos. Donatorul de obicei este o rudă (frate sau soră) compatibilă cu pacientul adică identică prin genele HLA. Acest fapt, care e cel mai favorabil, se verifică din punct de vedere statistic doar în 25-30% din cazuri. Pentru toți pacienții care nu dispun de un donator rudă compatibil se trece la donatori alternativi: a) donator înscris în băncile mondiale ale donatorilor voluntari (în prezent circa 17 milioane); b) celule staminale obținute din cordonul ombilical (circa 500 mii de cordoane congelate și disponibile în băncile din toată lumea); c) un donator apolidentic – adică o rudă compatibilă cel puțin 50% prin genele HLA.

O dată stabilit donatorul de la care se obțin celulele staminale, procedura alotransplantului constă, ca și în cazul autotransplantului, în condiționarea pacientului cu o megadoză de chemoterapie și/sau radioterapie și ulterior în transplantarea celulelor stem ale donatorului pe cale intravenoasă.

Față de autotransplant, alotransplantul presupune o serie de complicații în plus, în special cele legate de evenimente imunologice cunoscute ca reacție a transplantului contra oaspetelui (graft-versus-host disease, GvHD). Asemenea complicație afectează profund evoluția clinică, deoarece în anumite cazuri este imposibil de oprit, nu răspunde la terapii imunosupresoare și se termină în mod fatal. GvHD are, cu toate acestea, un rol determinant în vindecarea afecțiunii hematologice deoarece celulele imunitare care o induc sunt capabile să atace și celulele tumorale și să le distrugă definitiv.

Alotransplantul este caracterizat de o serie de complicații clinice, în particular GvHD și infecțiile, care pun viața pacientului în condiții de risc. Acest risc este determinat de mai mulți factori, printre care gradul de compatibilitate dintre receptor și donator ,vârsta pacientului, tipul și stadiul afecțiunii, prezența altor maladii non hematologice, stare imunitară, etc. În funcție de diversitatea condițiilor, riscul transplantologic – adică riscul de a dezvolta complicații post-transplant potențial mortale – variază în linie maximă de la 10% la 50-60%. Riscul de recidivă după alotransplant este net inferior față de autotransplant deoarece sunt folosite celule staminale hematopoietice. Riscul de recădere este direct influențat de stadiul maladiei în momentul transplantului. Cu cât are loc transplantul mai devreme (prima remisie) cu atât mai mic este riscul de recidivă. În linie generală riscul de recădere se încadrează între 20%-50% în funcție de diferitele afecțiuni hematologice și de diferitele condiții în care se află pacientul. Bineînțeles, toate aceste problematici influențează în mod invers probabilitatea de vindecare care este de 40-90% dintre pacienți. Alotransplantul s-a demonstrat a fi unica posibilitate de vindecare chiar și pentru un număr restrâns de pacienți(5-10%) asupra cărora s-a efectuat transplant în condițiile prezenței unei maladii active și absolut rezistente la chemoterapie.

Atunci când se ia decizia supunerii unui pacient alotransplantului, primul lucru de făcut este testarea întregului nucleu familial (părinți și frați) pentru a stabili dacă pacientul dispune de un donator familial compatibil le nivelul genelor HLA. Testul de compatibilitate HLA are un cost mediu de circa 1000€/persoană testată.

În cazul în care pacientul nu dispune de un donator în familie și este necesară investigația în băncile de donatori, căutarea unui donator compatibil poate avea costuri foarte mari care pot ajunge la zeci de mii de euro în funcție de numărul de donatori testați. În acest sens colaborăm cu centre de excelență din Italia cum ar fi de exemplu HSR din Milano și Centrul de Transplante Pescara unde numeroși pacienți au fost supuși transplantului și mulți dintre aceștia au fost vindecați, deși ajunseseră la transplant în condiții disperate după așteptări lungi și numeroase cicluri de chemoterapie.

Text scris în colaborare cu Centrul Hematologic Pescara, Italia și Hematologia Tour.

3 comentarii la „Tipuri de transplant si indicatii – Preliminarii”

  1. Buna. Mă numesc Bulc Nicolae, sunt din Oradea si va cer un sfat in legătura cu mama mea care a fost diagnosticată in 25.06.2012 cu leucemie mieloblastica acuta. In prezent se afla internata la Clinica de Hematologie din Cluj-Napoca, unde a început tratamentul chimioterapeutic in 27.06.2012. Precizez ca vârsta ei este 64 ani si 8 luni. Va rog dacă se poate sa-mi spuneti ce as putea sa fac pentru mama mea mai mult decât atat( tratament chimioterapeutic). As fi dispus si pentru transplant , dar medicul curând mi-a spus ca sunt riscuri foarte mari in cazul ei. Va multumesc.

    Răspunde
  2. Buna seara.Am o intrebare care ma priveste personal.Mi s-a propus de catre medicul curant hemato-oncolog ca prelevarea (criogenarea)celulelor stem sa se realizeze intr-un spital cu renume si acreditat pentru astfel de manevre medicale,urmand ca transplantul autolog,propriu-zis ,sa aiba loc intr-o alta clinica recunoscuta ,dar care nu dispune de o sectie specializata in transplant.Care sunt riscurile ce pot surveni in cea de-a doua clinica si daca exista un cadru legal pentru o astfel de interventie intr-o clinica al carui specific medical nu este transplantul?
    va multumesc

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.