Olteanu Andreia Lidia
TMO: Februarie 2007
Donator: sora compatibila 100%
Vindecat
Dupa cum stim cu totii, viata ne ofera atat clipe de fericire cialis online cat si clipe de durere (tristete, încercare). Important este sa invatam din ele si sa luptam pentru a merge mai departe!
Fiecare om are o cruce mai grea sau mai usoara data de Dumnezeu! Se spune că Dumnezeu îi încearcă pe cei pe care îi iubeşte!
Iata crucea mea pe care am urmat-o, cu Bunul Dumnezeu alaturi!
În septembrie 2006, ma aflam intr-un moment important din viata mea, si anume, cununia religioasa(nunta).
Cu ceva vreme inainte imi apare pe corp o eruptie cutanata, incepand de la 2 eruptii aparute in parti egale (sub forma unei muscaturi de tantar) care, pe zi ce trece se inmultesc inspaimantator de repede. Consult mai multi medici dermatologi, urmez tratamentele recomandate, dar aceasta eruptie se inrautateste, nu cedeaza sub niciun fel.
La recomandarea unui medic, fac o biopsie la prima eruptie aparuta. Asteptam rezultatul biopsiei care este aflat chiar cu o zi inaite de nunta, rezultatul fiind foarte grav! Recomandarea a fost de a ma prezenta cat mai urgent la sectia de hematologie .Urmam recomandarea si dupa 2 zile de la nunta, ma prezint la spitalul Universitar Bucuresti, unde ma si interneaza . In urma investigatiilor medicii imi dau diagnosticul LAM-M5. Urmez 2 cure de citostatice pana in luna noiembrie, nu reusesc sa ma aduca in remisie deoarece boala era destul de agresiva. Medicii spuneau ca boala este atat de agresiva incat sansele de a ma vindeca sunt foarte mici. O singura solutie a mai ramas, de a incerca la o clinica din strainatate.Familia mea a luptat forte mult si a reusit sa ma transfere la Clinica „San Raffaele” din Italia . Pe data de 21.11.2006 sunt internata la Clinica „San Raffaele” unde incep o cura foarte dura de citostatice.Aceasta cura a avut un efect benefic asupra mea, au reusit sa ma aduca la remisie totala si sa ma pregateasca pentru transplantul care urma sa-l fac pe 15.01.2007. Pana sa plecam din tara, Dumnezeu deja incepe sa faca minuni ,aflu ca sora mea este compatibila 100% cu mine. Neincetat ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ocroteasca pentru a reusi acest transplant. In ziua de 15.01.2007 dimineata s/au recoltat celulele de la sora mea iar la ora 18 s/a realizat transplantul ,organismul meu primind foarte bine si fara probleme celulele stem de la sora mea.
Dupa transplant urmeaza cele 100 de zile in care esti evaluat si supravegheat de medici , treci prin destul de multe simptome inevitabile dar normale, spun ei , celulele lucreza, se produce lupta gazda contra grefa.Dumnezeu a fost tot timpul cu mine si eu ii multumeam si ii multumesc prin nenumaratele rugaciuni si acatiste,care ma faceau sa trec mai usor peste durerile ingrozitoare care se iveau.Totul a decurs bine pentru ca medicii m/au ajutat, eu am luptat si nu am cedat nici in cele mai cumplite momente.
In ianuarie 2010 am implinit 3 ani de la transplant , totul este foarte bine ,de 2 ani nu mai iau nici un medicament, am o viata normala ca si inainte.
La aceasta boala conteaza foarte mult sa lupti cu ea si sa nu te lasi doborat.
Pentru cei care va aflati in aceasta situatie va rog sa luptati si sa nu cedati nici un moment pentru ca Dumnezeu este mare si face minuni si ne ajuta pe toti.
Multumesc medicilor,surioarei mele dragi care mi/a dat viata este pentru mine a doua mama,sotului meu care mi/a fost alaturi tot timpul,parintilor mei care mi/au dat viata si s/au luptat pentru mine in cele mai grele momente si tuturor celor care ne-au fost alaturi ,ne-au ajutat si s-au rugat pentru noi.
Doamne Ajuta!